Tânărul Bergoglio „adorator nocturn”
09.04.2021, Vatican (Catholica) - „M-am emoționat”, așa scrie într-o scrisoare Papa Francisc revistei „Alfa y Omega”, după ce a primit fotocopia unui registru păstrat în arhivele Bazilicii Preasfântului Sacrament din Buenos Aires, în care erau notate numele „adoratorilor nocturni”, adică persoanele care seara de la ora 21.00 se alternau în grupuri de rugăciune în fața Euharistiei, o practică folosită în Bazilică încă din 1917. Între acele nume ies în evidență cele ale lui Jorge Mario Bergoglio și al fratelui său Oscar, care între 1954 și 1955 au împărtășit această experiență marcată de o figură fundamentală, aceea a părintelui José Aristi, călugăr sacramentin, provincial al Congregației sale, care a petrecut ore nenumărate din viața sa de preot în confesional. O figură a milostivirii, iubită și centrală în viața celui care avea să devină Papă.
„Venite adoremus” este fraza pe care Papa Francisc și-o amintește cu „emoție”. O foloseau diferiții adoratori pentru a trezi persoana care venea la rând după ei. Din casa sa din Flores, la periferia din Buenos Aires, tânărul Jorge – reevocă revista – mergea cu autobuzul în centrul orașului pentru a ajunge la Bazilica „Preasfântul Sacrament”, și au fost multe sâmbete seara petrecute în rugăciune. Adorația începea pe la nouă seara, după predica părintelui Aristi, explică Papa în scrisoare. Flacăra mică a vocației în el s-a aprins deja însă, scrie el, ceea ce trăia el era „o viață creștină normală”. După aceea a venit experiența acelor nopți de adorație care l-au marcat în profunzime.
Când părintele Aristi a murit în 1996, Mons. Bergoglio, pe atunci Episcop auxiliar, a coborât în cripta Bazilicii unde a fost pus trupul și în timp ce depune flori a făcut un gest aproape instinctiv. Am luat, povestește Papa Francisc, „crucea de la rozariu și am smulsă o cu un pic de forță”. „În acel moment l-am privit pe preot și am spus: «Dă-mi jumătate din milostivirea ta» și „am simțit ceva puternic care mi-a dat curajul să fac aceasta”. Unic martor al acelui gest, notează revista, este preotul sacramentin Andrés Taborda. „Îmi amintesc că a spus: «Era duhovnicul meu. Cu acest rozariu în mână a dezlegat mulți, mulți păcătoși; nu este posibil pentru el să îl ducă sub pământ»”.
Revista prezintă și anecdota oferită de Diego Vidal, un laic care de mulți ani îi coordonează pe adoratorii nocturni din Bazilică. Povestește el: „La un Congres Euharistic, într-o provincie departe de Buenos Aires, Arhiepiscopul de atunci a trecut pe lângă mine și l-am întrebat dacă îl cunoștea pe părintele Aristi. S-a oprit imediat și mi-a răspuns: «Să îl cunosc?» Și a scos rozariul preotului din haina sa.” De atunci pentru Episcopul și Cardinalul Bergoglio, și astăzi pentru Papa Francisc, crucea rozariului părintelui Aristi este o însoțitoare inseparabilă. „Am pusă o aici, în buzunarul meu. Cămășile Papei nu au buzunare, însă eu port mereu un mic săculeț de pânză și de atunci până astăzi mâna mea merge mereu aici. Simt harul! Exemplul unui preot milostiv, al unui preot care se apropie de răni face mult bine.” (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
