Kirche in Not: Libertatea religioasă e încălcată pentru 67% din populația lumii
21.04.2021, Roma (Catholica) - „Două treimi din populația mondială (67%) trăiesc în țări în care încălcările libertății religioase au loc într-o formă sau în alta, iar creștinii sunt grupul cel mai mult persecutat. Este o situație care s-a consolidat în decursul secolelor, trecând de la o rădăcină de intoleranță la discriminare, ajungând la persecuție”. Denunțarea este conținută în a XV-a ediție a Raportului Kirche in Not despre libertatea religioasă în lume, difuzat la 20 aprilie 2021 în cele 23 de sedii ale fundației din toată lumea. Textul nu limitează propria examinare la încălcările în dauna creștinilor, și a catolicilor în mod deosebit, ci cuprinde „dinamicele persecutoare și discriminatoare” îndurate în ultimii doi ani (august 2018 – noiembrie 2020) de credincioși din orice religie.
Din raport reiese o creștere semnificativă a gravității încălcărilor referitoare la categoriile persecuției și oprimării: „Libertatea religioasă este încălcată în 62 de țări din lume dintr-un total de 196 (31,6%), unde trăiesc circa două treimi din populația mondială. Numărul de persoane care locuiesc în aceste țări ajunge, de fapt, la 5,2 miliarde, pentru că printre cei mai răi contravenienți sunt unele dintre națiunile cele mai populate din lume, precum China, India, Pakistan, Bangladesh și Nigeria. În 26 din 62 de țări încălcarea are formele unei adevărate persecuții (categoria roșie), în celelalte 36 se vorbește despre discriminare (categoria portocalie). Raportul prezintă alte 24 de țări puse „sub observație” pentru că în perioada 2018-2020 s-au evidențiat „noi elemente care trezesc preocupare, cum sunt delicte de ură cu un prejudiciu religios și acte de vandalism”. Toate celelalte țări nu sunt clasificate în raport „însă asta nu înseamnă că în aceste națiuni dreptul la libertatea religioasă este respectată pe deplin”.
Protagoniști ai acestor încălcări sunt rețelele jihadiste transnaționale care se răspândesc de-a lungul Ecuatorului și aspiră să fie „califate” transcontinentale, teroriști islamiști înzestrați cu tehnologii digitale sofisticate pentru a recruta, a radicaliza și a organiza atacuri. Dar și guvernele autoritare și grupurile fundamentaliste care au intensificat persecuția religioasă așa cum dă mărturie afirmarea mișcărilor de naționalism religios în țările asiatice cu majoritate hinduistă și budistă. Arme împotriva minorităților religioase sunt violențele sexuale și delicte împotriva copilelor, tinerelor și femeilor, care sunt răpite, violate și obligate să-și schimbe credința prin convertiri forțate. Nu lipsesc tehnologii represive de supraveghere care iau tot mai mult în vizor grupurile de credincioși. Abolirea educației religioase în școli, mai ales în Occident, a favorizat creșterea radicalizării și a slăbit înțelegerea interreligioasă între tineri. Același lucru se poate spune pentru așa-numita „Persecuție educată”, termen care reflectă afirmarea de noi „drepturi” sau norme culturale care, așa cum afirmă Papa Francisc, izolează religiile în sfera privată a vieții persoanelor. Aceste noi norme culturale, stabilite de lege, fac în așa fel încât drepturile individului la libertatea de conștiință și de religie să intre într-un conflict profund cu obligația juridică de a respecta aceste norme.
În categoria roșie figurează 26 de țări în care trăiesc 3,9 miliarde de persoane, adică puțin peste jumătate (51%) din populația mondială. Douăsprezece sunt state africane (Mali, Nigeria, Burkina Faso, Camerun, Niger, Ciad, R.D. Congo, Eritreea, Mozambic, Djibouti, Somalia, Libia) și două sunt țări unde sunt în desfășurare investigații pentru un posibil genocid: China și Myanmar (Birmania). În Africa sub sahariană, populațiile au fost mereu dezbinate între agricultori și păstori nomazi, cu focare ocazionale de violență, care derivau din conflicte etnice și bazate pe resurse, exacerbate acum de schimbarea climatică, de creșterea sărăciei și de atacurile criminalilor înarmați. Frustrări, explică raportul, care au favorizat afirmarea militarilor islamici, atât locali, cât și străini, și a grupurilor jihadiste transnaționale angajate într-o persecuție țintită și sistematică a celor care nu acceptă ideologia islamistă extremă, fie ei musulmani sau creștini.
În timp ce libertatea religioasă în Africa suferă din cauza violențelor intercomunitare și jihadiste, în Asia persecuția grupurilor religioase este îndeosebi făcută de dictaturi marxiste. În Coreea de Nord și în China, denunță Kirche in Not, libertatea religioasă este inexistentă, așa cum este și cea mai mare parte a drepturilor umane. Regimul lui Kim Jong-un poate să fie definit ca „exterminator”. În China, unde aproape 900 de milioane de persoane dintr-o populație de 1,4 miliarde, se auto-identifică drept aderenți la vreo formă de spiritualitate sau religie, controlul din partea guvernului este implacabil. Acest lucru reiese îndeosebi din reținerea în masă și din programele coercitive de „reeducare” în care sunt implicați peste un milion de uiguri (musulmani sunniți), în provincia Xinjiang. Între 2018 și 2020, Myanmar (Birmania) a ajuns până acolo încât să comită cea mai rea crimă împotriva umanității, genocidul. Agresiunile aflate în desfășurare împotriva creștinilor și a hindușilor în statul Kachin au fost făcute în umbra unui atac masiv în mai multe faze din partea armatei și a altor grupuri înarmate împotriva populației Rohingya majoritar musulmană, în statul Rakhine. O gravă provocare la adresa libertății religioase în Asia vine și din noile mișcări de naționalism etno-religios în India, Pakistan, Nepal, Sri Lanka, Thailanda.
Categoria portocalie cuprinde 36 de țări, cu un total de 1,24 de miliarde de locuitori (16% din populația mondială), în care dreptul la libertatea religioasă nu este garantată constituțional. Fac parte, printre altele, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Venezuela, Qatar, Irak, Siria, Brunei, Kuweit, Vietnam și Azerbaidjan. Au fost identificate ușoare îmbunătățiri în 9 țări (între care Uzbekistan și Cuba), în timp ce în 20 de națiuni situația se înrăutățește fiind complice aprobarea de legi nedrepte față de tratamentul grupurilor religioase. În Turcia, președintele Erdoğan a pus deoparte laicismul lui Atatürk și a introdus o politică externă neo-otomană care face din Turcia o putere sunnită globală. Așa cum s-a demonstrat de transformarea lui Hagia Sophia din Istanbul într-o moschee, islamul este promovat în fiecare aspect al vieții publice. La nivel internațional, Erdoğan a decis intervenții militare în Libia, Siria, nordul Irakului și în cadrul războiului dintre Armenia și Azerbaidjan. Ankara a încercat să influențeze libertatea religioasă și în Albania, Bosnia, Kosovo și Cipru. Statele din Orientul Mijlociu, din sudul și centrul Asiei, precum și fostele republici sovietice și națiunile limitrofe, au aprobat legi pentru a împiedica expansiunea acelora pe care le consideră religii străine și în același timp să interzică „islamul non-tradițional”. Libertatea de cult este garantată, dar lipsește o libertate religioasă deplină.
Sunt 24 de țări sub lupa de observație a Raportului Kirche in Not: între acestea Gambia, Coasta de Fildeș, Kenya, Chile, Haiti, Cambogia, Filipine, Israel, Liban, Rusia, Bielorusia și Ucraina. Este vorba de națiuni unde s-a înregistrat o creștere a delictelor de ură cu un prejudiciu religios în dauna persoanelor și proprietăților. Aceste delicte merg de la actele de vandalism împotriva locurilor de cult și a simbolurilor religioase, între care moschei, sinagogi, statui și cimitire, la delictele violente împotriva liderilor religioși și a credincioșilor.
Și Covid-19 a avut un impact puternic asupra libertății religioase cu „restricții disproporționate asupra practicii religioase și asupra cultului, negarea ajutoarelor umanitare pentru minoritățile religioase, stigmatizarea grupurilor religioase acuzate că răspândesc virusul”. Statele, semnalează Kirche in Not, s-au folosit de nesiguranța provocată de Covid-19 pentru a mări controlul asupra cetățenilor lor, iar actorii non-statali au profitat de dezorientare pentru a recruta, a se răspândi și a provoca crize umanitare mai ample. Boala a revelat nu numai lipsurile în diferitele societăți, ci a exacerbat fragilitățile existente legate de factori precum sărăcia, corupția și structuri statale neadecvate. În afară de asta, prejudecăți sociale preexistente împotriva comunităților religioase minoritare au dus la o creștere a discriminărilor. În acest sens este semnificativ cazul Pakistanului, unde asociațiile caritative musulmane au negat creștinilor și membrilor grupurilor din credințe minoritare accesul la ajutoarele sanitare și alimentare. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
