ÎPS Aurel Percă: Prima Zi Mondială a Educației Catolice
12.05.2021, București (Catholica) - În ziua de 13 mai 2021, credincioșii romano-catolici celebrează Înălțarea Domnului. Evanghelistul Marcu ne spune că „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19). În textul evanghelic proclamat în această zi la Sfânta Liturghie, citim că Isus, arătându-li-se celor unsprezece, le-a spus: „Mergând în toată lumea, predicați evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15-16). În aceste cuvinte, Biserica din toate timpurile și din toate locurile își găsește identitatea și forța pentru a duce mai departe învățătura creștină.
În acest an, ziua de 13 mai primește încă o semnificație, pentru că se sărbătorește și Ziua Mondială a Educației Catolice. Această inițiativă a fost lansată în Congresul Oficiului Internațional pentru Educația Catolică (OIEC), în Brazilia, propunându-se ca acest eveniment să aibă loc în fiecare an, în ziua Înălțării Domnului, în a 40-a zi după celebrarea Învierii lui Isus. Anul acesta, la 20 de ani de la această propunere, OIEC a lansat invitația ca și celelalte organizații de învățământ să adere la acest proiect. Cu această ocazie, Comitetul European pentru Educația Catolică (CEEC), la ultima reuniune a Adunării Generale, din 16 aprilie 2021, a decis să se asocieze acestei propuneri, invitând ca în toate țările membre să se celebreze Ziua Mondială a Educației Catolice. Cu această inițiativă, se dorește și o înscriere în propunerile lansate de Papa Francisc prin Global Catholic Education.
Scopul Zilei Mondiale a Educației Catolice este acela de a reflecta, de a recunoaște și de a celebra educația catolică. În învățătura sa despre educație, Conciliul Vatican II, în Declarația despre educația creștină (Gravissimum Educationis) amintește mai întâi de dreptul universal la educație: „Toți creștinii, întrucât au devenit făptură nouă, renăscându-se din apă și Duh Sfânt și astfel se numesc și sunt într-adevăr fiii lui Dumnezeu, au dreptul la o educație creștină. Aceasta nu are în vedere numai maturizarea persoanei umane (…), ci urmărește în principal ca cei botezați, fiind inițiați treptat în cunoașterea misterelor mântuirii, să devină din zi în zi mai conștienți de darul credinței pe care l-au primit, să învețe să-l adore pe Dumnezeu Tatăl în spirit și adevăr (cf. In 4,23), în primul rând prin cultul liturgic, să fie formați pentru a-și trăi viața proprie după omul cel nou în dreptatea și sfințenia adevărului (cf. Ef 4,22-24), și astfel să ajungă la omul desăvârșit, la vârsta plinătății lui Cristos (cf. Ef 4,13) și să-și aducă contribuția la creșterea trupului mistic. Pe lângă aceasta, conștienți de chemarea lor, să se învețe să dea mărturie despre speranța ce se află în ei (cf. 1Pt 3,15), precum și să ajute la transformarea creștină a lumii, prin care valorile naturale, preluate și integrate în perspectiva integrală a omului răscumpărat de Cristos, să contribuie la binele întregii societăți” (Gravissimum Educationis 2).
După evidențierea dreptului la educație, Biserica ne amintește de rolul pe care îl au părinții în educație: „Părinții, deoarece au dat viață copiilor lor, au obligația foarte gravă de a-i educa, și de aceea trebuie considerați primii și principalii lor educatori. Această funcție educativă a lor este atât de importantă încât, acolo unde lipsește, cu greu poate fi suplinită. Într-adevăr, este îndatorirea părinților să creeze o atmosferă familială însuflețită de iubire, de pietate față de Dumnezeu și respect față de oameni, care să favorizeze educația integrală, personală și socială, a copiilor. Familia este, așadar, prima școală a virtuților sociale de care nici o societate nu se poate lipsi” (Gravissimum Educationis 3).
În Exortația apostolică postsinodală Amoris laetitia, Papa Francisc reia și întărește ideile despre rolul părinților în educația copiilor: „mi se pare foarte important de amintit că educația integrală a copiilor este o «obligație foarte gravă» și în același timp un «drept primar» al părinților. Nu e vorba numai de o obligație sau de o povară, ci și de un drept esențial și de neînlocuit, pe care sunt chemați să-l apere și pe care nimeni n-ar trebui să pretindă să-l ia. Statul oferă un serviciu educativ în manieră subsidiară, însoțind funcția părinților care nu poate fi delegată, părinți care au dreptul de a putea alege cu libertate tipul de educație – accesibilă și de calitate – pe care intenționează să o dea copiilor, conform propriilor convingeri. Școala nu-i înlocuiește pe părinți, ci este complementară lor. Acesta este un principiu de bază: «Orice alt colaborator în procesul educativ trebuie să acționeze în numele părinților, cu consensul lor și, într-o anumită măsură, și din încredințarea lor»” (Amoris laetitia 84)
Rolul școlii este precizat în Declarația despre educația creștină (Gravissimum Educationis): „Între toate mijloacele de educație, o importanță deosebită o are școala, care, în virtutea misiunii sale, cultivă cu grijă statornică facultățile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul cultural moștenit de la generațiile trecute, promovează simțul valorilor, pregătește pentru viața profesională și, generând relații de prietenie între elevi de firi și condiții diferite, favorizează spiritul de bună înțelegere. Pe lângă acestea, ea constituie un centru la a cărui activitate și dezvoltare trebuie să participe familiile, profesorii, diversele asociații cu scop cultural, cetățenesc și religios, societatea civilă și întreaga comunitate umană” (Gravissimum Educationis 5).
„Prezența Bisericii în domeniul școlar se manifestă în mod deosebit prin școala catolică. Desigur, ea urmărește, nu mai puțin decât celelalte școli, scopuri culturale și formația umană a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea școlară a unei atmosfere însuflețite de spiritul evanghelic al libertății și iubirii, ajutarea adolescenților pentru ca, odată cu dezvoltarea personalității proprii, să crească și conform cu făptura cea nouă în care au fost transformați prin Botez și, în sfârșit, orientarea întregii culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoașterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viață și om să fie luminată de credință. În acest fel, școala catolică, având deschiderea cuvenită față de exigențele progresului actual, își educă elevii la promovarea eficientă a binelui cetății pământești și îi pregătește la slujire în vederea răspândirii împărăției lui Dumnezeu pentru ca, ducând o viață exemplară și apostolică, aceștia să devină plămadă de mântuire pentru comunitatea umană” (Gravissimum Educationis 8).
În orice timp, Biserica a fost conștientă de importanța educației catolice. Astăzi, cu toate provocările pe care le întâmpină omenirea din cauza pandemiei, Biserica se străduiește să împlinească misiunea primită de la Isus. Elevii, părinții, profesorii și toți cei implicați în domeniul educației fac eforturi mari pentru a găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde acestei provocări.
În anul dedicat Sfântului Iosif, ne lăsăm luminați de exemplul celui care, fiind purtătorul de grijă al lui Isus și soțul feciorelnic al Mariei, rămâne un model pentru toți cei care au primit de la Dumnezeu misiunea de a avea în grijă de cei încredințați lor. „Câți oameni exercită în fiecare zi răbdare și insuflă speranță, având grijă să nu semene panică, ci coresponsabilitate. Câți tați, mame, bunici și bunice, învățători arată copiilor noștri, cu gesturi mici și zilnice, cum să înfrunte și să traverseze o criză readaptând obișnuințe, ridicând privirile și stimulând rugăciunea. Câte persoane se roagă, oferă și mijlocesc pentru binele tuturor. Toți pot găsi în sfântul Iosif, omul care trece neobservat, omul prezenței zilnice, discrete și ascunse, un mijlocitor, un sprijin și un ghid în momentele de dificultate. Sfântul Iosif ne amintește că toți cei care sunt aparent ascunși sau în «linia a doua» au un protagonism fără egal în istoria mântuirii. Spre ei toți se îndreaptă un cuvânt de recunoaștere și de recunoștință” (Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc, Patris corde, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a declarării Sf. Iosif ca Patron al Bisericii Universale).
Sfântul Părinte Papa Francisc spune că „noi considerăm că educația este unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru a face această lume și istoria noastră mai umane. Educația este înainte de toate o chestiune de iubire și de responsabilitate transmisă de o generație către o altă generație” (Mesaj video cu ocazia întâlnirii promovate și organizate de Congregația pentru educația catolică: Global Compact On Education. Together To Look Beyond, 15 octombrie 2020).
Îmi exprim gândurile de prețuire față de toți cei care sunt angajați în domeniul educației. În Ziua Mondială a Educației Catolice, mă gândesc în mod deosebit la toți elevii din școlile noastre și la familiile lor, la profesorii și angajații din școlile catolice, colaboratorii și toți cei implicați pentru bunul mers al educației. Dumnezeu să vegheze asupra slujirii noastre și să ne ajute ca să aducem rod care să rămână (cf. In 15,16) pentru tinerii de astăzi și pentru viitorul Bisericii și al societății.
O rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să ne însoțească pe acest drum. (+ Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, responsabil al Comisiei pentru învățământ în cadrul Conferinței Episcopilor din România)
