Trei voluntare de la Crucea Roșie vor fi beatificate astăzi în Spania
29.05.2021, Vatican (Catholica) - La 29 mai 2021 se va ține în Catedrala din Astorga beatificarea solemnă a venerabilelor slujitoare ale lui Dumnezeu Maria Pilar Guillón și două însoțitoare ale sale, voluntare infirmiere laice, martire din Astorga, asasinate in odium fidei la Pola de Somiedo (Asturia) în 1936, în cadrul persecuției religioase din Spania în anii ’30 din secolul al XX-lea. Va prezida celebrarea în numele Papei Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregației Cauzelor Sfinților.
Maria Pilar Guillón Yturriaga avea 25 de ani când și-a dăruit viața în martiriu. Născută la Madrid, era cea mai mare din cei patru frați, deosebit de dedicată familiei sale, mai ales îngrijirii părinților. Experiența de credință trăită în casa ei a favorizat viața sa spirituală și angajarea sa în Biserică și în societate. La jumătatea lunii iulie 1936, în ajunul războiului civil, văzând agitația publică și ostilitatea crescândă din capitala spaniolă, s-a mutat la Astorga, unde familia avea o casă în care obișnuia să petreacă perioade lungi.
Verișoara sa de-a doua, Octavia Iglesias Blanco, era un pic mai mare decât ea. Avea 41 de ani când a murit martiră. Născută la Astorga, și ea a crescut într-o familie caracterizată de o profundă religiozitate, care o determina să dedice bună parte din timpul său activităților de apostolat, colaborând drept catehetă în parohia sa, organizând activitățile diferitelor asociații creștine și vizitând adesea cartierele nevoiașe ale orașului pentru a oferi ajutor. Olga Pérez-Monteserín Núñez era cea mai tânără dintre cele trei. S-a născut la Paris, deși s-a întors la Astorga cu părinții când era mică. Necăsătorită ca și cele două colege ale sale, era o tânără extrovertită și zâmbitoare, care demonstra la rândul său mare angajare și vocație în ajutorarea celorlalți. Avea 23 de ani când a fost martirizată.
Cele trei tinere aveau în comun credința religioasă trăită în cadrul familial și parohial și participau în mod activ la diferite asociații, precum Acțiunea Catolică, Fiicele Mariei și Apostolatul Rugăciunii. În plus, împărtășeau un special simț de solidaritate și de preocupare față de cei nevoiași. Toate trei, în primele luni de război, au frecventat un curs intensiv de voluntariat sanitar, promovat de Crucea Roșie, care le-a folosit pentru a traduce în realitate dorința de a fi utili pe câmpul de bătălie asistându-i pe bolnavi și pe răniți.
La începutul lunii octombrie, María Pilar, Octavia și Olga au fost chemate ca voluntare în spitalul din Puerto de Somiedo, în Asturia, aproape de frontul de război. După ce s-au terminat zilele de serviciu, au dorit să îl continue ținând cont de urgența situației. În zorii zilei de 27 octombrie, spitalul a suferit un atac. Deși puteau să fugă, au renunțat să facă asta pentru a nu îi părăsi pe răniți, știind că astfel își puneau în pericol propria viață. Răniții au fost împușcați și personalul sanitar a fost arestat. Cele trei infirmiere au fost conduse, după un drum lung, la Pola de Somiedo, împreună cu alți prizonieri, care aveau să fie împușcați puțin după aceea. Cele trei tinere, în pofida raportului lor cu Crucea Roșie, au fost predate comitetului local de război și după aceea milițienilor care, toată noaptea, le-au supus la torturi și abuzuri, pretinzând ca să renege credința lor în schimbul libertății. Refuzul lor clar nu a făcut decât să înăsprească violența pe care o îndurau.
În pofida torturii și a umilirilor, cele trei tinere nu au ascuns condiția lor creștină și s-au pregătit pentru moarte cu spirit de credință și rugându-se; despuiate de toate, au fost târâte încătușate pe străzile satului și conduse după aceea într-o pajiște, unde la amiaza zilei de 28 octombrie 1936 au fost împușcate de trei femei milițiene, care au împărțit hainele lor și au arătat față de ele cruzime deosebită. Au murit strigând: „Trăiască Cristos Rege!” Trupurile lor fără viață au fost târâte în batjocura multora și abandonate până la căderea nopții, când au fost îngropate într-o groapă comună. Faima martiriului celor trei infirmiere s-a răspândit imediat în comunitatea eclezială, până acolo încât rămășițele lor pământești au fost recuperate după doi ani și mutate în Catedrala din Astorga, unde se află și astăzi.
Au trecut peste optzeci de ani de la moartea tragică a acelor martire și amintirea lor nu s-a stins, ba chiar a rămas mereu vie în inima poporului lui Dumnezeu, care le amintește cu admirație și recunoștință. În martie 2006 a fost începută cauza de beatificare care s-a încheiat la 11 iunie 2019, când Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului super martyrio. Viața și martiriul acestor trei femei laice, infirmiere voluntare în momente deosebit de dure de conflict, sunt un punct de referință foarte valabil pentru viața creștină astăzi, într-o lume în care, de exemplu, femeia continuă să fie denigrată în multe domenii, unde atâția creștini continuă să fie persecutați pentru credința lor și unde acum mulți oameni simpli, văzând amenințată propria sănătate de efectele pandemiei, apreciază în mod deosebit munca profesioniștilor din sectorul sanitar și a voluntarilor care îi ajută în mod dezinteresat pe alții.
Papa Francisc a spus că „persecuția este pâinea de toate zilele a Bisericii”, care acum beatifică aceste trei martire nu numai pentru curajul lor, ci și pentru viața lor creștină activă și le prezintă lumii ca exemplu de dedicare credincioasă, solidaritate și iertare. Martiriul lor teribil face apel la apărarea drepturilor atât de fundamentale ale persoanei cum sunt libertatea religioasă și libertatea de conștiință. Toate acestea sunt fără îndoială marele mesaj pe care ni-l va transmite beatificarea acestor trei femei laice. Glorificarea lor este o veste bună pentru toți. Au semănat iubire, nu ură, au practicat caritatea cu toți, mai ales cu bolnavii și nevoiașii. Au transmis căldura prezenței și lumina lui Dumnezeu într-o lume de atâtea ori întunecată și lipsită de umanitate. (material L’Osservatore Romano, semnat de Vicarul general de Astorga, Mons. José Luis Castro Pérez, și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
