Exerciții spirituale pentru persoane consacrate, despre „omul interior”
09.07.2021, Traian (Catholica) - Din nouă congregații au fost cele 14 surori care au participat la exercițiile spirituale pentru persoane consacrate desfășurate între 4 și 9 iulie 2021, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian (NT), relator fiind pr. Virgil Blaj OFMConv, care a vorbit despre „omul interior” (cf. 2Cor 4,16). Pr. Virgil ne-a amintit, încă de la începutul exercițiilor spirituale, că noi, fiind formați din duh, suflet și trup (cf. 1Tes 5,23), nu avem doar nevoi trupești, ci și nevoi spirituale, pe care trebuie să le luăm în seamă, pentru că, în caz contrar, există riscul unei „automutilări” a ființei noastre.
Deși una dintre tendințele dominante ale modernității este aplecarea sa spre exterioritate, credinciosul este convins, asemenea apostolului Paul, că, „dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoiește din zi în zi” (2Cor 4,16). Există în aceste cuvinte ale Apostolului neamurilor un adevăr cu care, mai devreme sau mai târziu, fiecare creștin trebuie să se măsoare: în timp ce luăm act de faptul că din punct de vedere fizic „ne trecem” e înțelept să ne întrebăm la un moment dat: „Există, totuși, ceva din mine ce rămâne?” Apostolul Paul ar răspunde: „Da, rămâne «omul interior»”. Dar ce/cine este acest „om interior”? Potrivit învățăturii pauline, „omul interior” este omul „îmbrăcat cu Cristos” (Gal 3,27), care „se înnoiește după chipul creatorului (cf. Col 3,10); este „noua creatură” (Gal 6,15) dezbrăcată „de omul cel vechi împreună cu faptele lui” (Col 3,9), ce se dezvoltă în același locaș interior în care „Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Abba, Tată!” (Gal 4,6).
Exercițiile spirituale au fost propuse ca un mijloc de a coborî, treaptă cu treaptă, în acest adânc locuit de Duhul Sfânt. Această prezență divină constituie inima și nucleul vieții spirituale creștine, pe care părintele relator a prezentat-o ca fiind, deopotrivă, tainică și fascinantă, în sensul că nu poți avea niciodată pretenția naivă sau arogantă de a fi intrat în stăpânirea ei, dar nici sentimentul că-ți este total necunoscută. Oscilăm și în acest domeniu, cum de altfel o facem în raport cu oricare altă realitate, între cunoaștere și ignoranță, dorință și refuz, fervoare și lâncezeală, „da” și „nu”.
Întrucât specificul vieții spirituale creștine este dat de prezența și acțiunea Duhului Sfânt, fără de care „nimeni nu poate să spună «Isus este Domnul»” (1Cor 12,3), s-a acordat o atenție deosebită conștientizării prezenței Duhului Sfânt în noi (cf. Ef 1,13), apoi rugăciunii prin care îl cerem de la Tatăl (cf. Lc 11,13) și, nu în ultimul rând, dispunerii sufletului la ascultarea sa (cf. Gal 4,6; Rom 8,15) și la acțiunea sa sfințitoare. De altfel, parcursul nostru spiritual spre „omul interior” pe care ni l-a propus părintele Virgil s-a încheiat cu meditarea asupra îndemnului Papei Francisc din exortația Gaudete et exsultate: „El ne vrea sfinți. Să nu-ți fie frică de sfințenie!”
Am fost călăuzite în acest itinerar spre tezaurul propriei interiorități prin intermediul meditațiilor inspirate din scrierile marilor sfinți și autori spirituali creștini, în special Sfântul Augustin, Sfântul Francisc din Assisi, Sfânta Tereza din Avila, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, dar și ale unor gânditori creștini, precum Blaise Pascal, cărora li s-au adăugat propriile trăiri, experiențe de credință și reflecții ale părintelui relator. De asemenea, ne-am folosit cu mult folos sufletesc de programul de rugăciune comunitară și personală, care a inclus celebrarea Sfintei Liturghii, recitarea Liturgiei Orelor, adorația zilnică și păstrarea unui climat de tăcere, reculegere și meditație.
Adânc recunoscători pr. Virgil Blaj pentru că ne-a condus multă trudă, har și dragoste „la izvoarele vieții” (Prov 4,23), din care ne-am putut adăpa sufletul cu „apa vie” (cf. In 4,11), precum și pr. Adrian Fărăoanu și întregului personal auxiliar al Centrului „Gaudium et Spes”, care s-au îngrijit, asemenea Martei, să nu ne lipsească cele necesare bunei desfășurări a exercițiilor spirituale, înălțăm către Dumnezeu lauda și preamărirea noastră că ne-a dăruit aceste zile binecuvântate spre edificarea vieții noastre spirituale. (sr. Rafaela Pușcașu SCMB pentru Ercis.ro)
