Papa Francisc: Să învățăm să ne oprim
18.07.2021, Vatican (Catholica) - „Să ne păzim, frați și surori, de eficientism, să oprim cursa frenetică ce dictează agendele noastre”, a fost apelul Papei Francisc ținând cont atât de contextul lecturilor biblice de astăzi, cât și de perioada estivală. Avertismentul a fost rostit de Sfântul Părinte în cadrul alocuțiunii rostite înaintea rugăciunii „Îngerul Domnului”, alături de pelerinii veniți în Piața San Pietro. Iată alocuțiunea, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Atitudinea lui Isus, pe care o observăm în Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 6,30-34) ne ajută să percepem două aspecte importante ale vieții. Primul este odihna. Apostolilor, care se întorc de la trudele misiunii și cu entuziasm încep să povestească tot ceea ce au făcut, Isus le adresează cu duioșie o invitație: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin!” (v. 31). Invită la odihnă.
Făcând astfel, Isus ne dă o învățătură prețioasă. Deși se bucură văzându-i pe discipolii Săi fericiți pentru minunile predicării, nu se lungește în complimente și întrebări, ci se preocupă de oboseala lor fizică și interioară. Și de ce face aceasta? Pentru că vrea să îi avertizeze cu privire la un pericol care este mereu la pândă și pentru noi: pericolul de a ne lăsa cuprinși de frenezia activităților, de a cădea în capcana activismului, unde cel mai important lucru sunt rezultatele pe care le obținem și faptul de a ne simți protagoniști absoluți. De atâtea ori se întâmplă și în Biserică: suntem ocupați, alergăm, credem că totul depinde de noi și, la sfârșit, riscăm să îl neglijăm pe Isus și ne punem mereu pe noi în centru. Pentru aceasta El îi invită pe ai Săi să se odihnească un pic deoparte, cu El. Nu este numai odihnă fizică, este și odihnă a inimii. Pentru că nu este suficient „a scoate din priză”, trebuie să ne odihnim cu adevărat. Și cum se face aceasta? Pentru a face așa, trebuie să ne întoarcem la inima lucrurilor: să ne oprim, să stăm în tăcere, să ne rugăm, pentru a nu trece de la cursele muncii la cursele concediului. Isus nu se sustrăgea de la necesitățile mulțimii, dar în fiecare zi, înainte de orice lucru, se retrăgea în rugăciune, în tăcere, în intimitate cu Tatăl. Invitația sa duioasă – odihniți-vă puțin – ar trebui să ne însoțească: să ne păzim, frați și surori, de eficientism, să oprim cursa frenetică ce dictează agendele noastre. Să învățăm să ne oprim, să oprim telefonul mobil, să contemplăm natura, să ne regenerăm în dialogul cu Dumnezeu.
Totuși, Evanghelia relatează că Isus și discipolii nu pot să se odihnească așa cum ar vrea. Oamenii îi găsesc și vin din toate părțile. În acel moment Domnul se înduioșează. Iată al doilea aspect: mila, care este stilul lui Dumnezeu. Stilul lui Dumnezeu este apropiere, milă și duioșie. De câte ori în Evanghelie, în Biblie, găsim această frază: „I s-a făcut milă”. Înduioșat, Isus se dedică oamenilor și reîncepe să învețe (cf. v. 33-34). Pare o contradicție, însă în realitate nu este așa. De fapt, numai inima care nu se lasă răpită de grabă este capabilă să se înduioșeze, adică să nu se lase cuprinsă de ea însăși și de lucrurile care trebuie făcute și să își dea seama de alții, de rănile lor, de nevoile lor. Mila se naște din contemplație. Dacă învățăm să ne odihnim cu adevărat, devenim capabili de milă adevărată; dacă noi cultivăm o privire contemplativă, vom duce înainte activitățile noastre fără atitudinea lacomă a celui care vrea să posede și să consume tot; dacă rămânem în contact cu Domnul și nu anesteziem partea cea mai profundă din noi, lucrurile care trebuie făcute nu vor avea puterea de a ne lua răsuflarea și de a ne devora. Avem nevoie – ascultați! -, avem nevoie de o „ecologie a inimii”, care se compune din odihnă, contemplație și milă. Să profităm de timpul estival pentru aceasta!
Și acum, să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, care a cultivat tăcerea, rugăciunea și contemplația, și are mereu milă duioasă față de noi fiii săi.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Exprim apropierea mea față de populațiile din Germania, Belgia și Olanda lovite de inundații catastrofale. Domnul să îi primească pe răposați și să îi întărească pe cei din familiile lor. Să susțină angajarea tuturor pentru a-i ajuta pe cei care au suferit daune grave. În această ultimă săptămână au venit, din păcate, știri despre episoade de violență care au agravat situația atâtor frați ai noștri din Africa de Sud, loviți deja de dificultăți economice și sanitare din cauza pandemiei. Împreună cu Episcopii din acea țară, adresez un apel din inimă tuturor responsabililor implicați, pentru ca să lucreze pentru pace și să colaboreze cu autoritățile pentru a furniza asistență celor nevoiași. Să nu fie uitată dorința care a condus poporul din Africa de Sud pentru a renaște în înțelegere între toți fiii săi!
Sunt aproape și de iubitul popor cubanez în aceste momente dificile, îndeosebi de familiile care suferă mai mult. Îl rog pe Domnul să îl ajute să construiască în pace, dialog și solidaritate o societate tot mai dreaptă și fraternă. Îi îndemn pe toți cubanezii să se încreadă în ocrotirea maternă a Fecioarei Maria a Carității de la Cobre. Ea îi va însoți pe acest drum.
Salut numeroșii tineri prezenți, îndeosebi grupurile de la Oratoriul „Sant’Antonio” din Nova Siri, din Parohia „Maria Regina tuturor Sfinților” din Parma, din Parohia „Preasfânta Inimă” din Brescia și de la Oratoriul „Don Bosco” din San Severo. Dragi tineri, drum bun pe calea Evangheliei! Salut novicele de la Fiicele Mariei Ajutătoare, pe credincioșii din Unitatea pastorală din Camisano și Campodoro din Dieceza de Vicenza. Doresc să salut din inimă pe tinerii de la CVS din Puglia, care sunt conectați cu noi prin televiziune. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
