La ceas jubiliar, repere ale Ordinului Surorilor Sfântului Vasile cel Mare din România
20.07.2021, Cluj (Catholica) - La 70 de ani de la centralizarea surorilor baziliene din întreaga lume în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, Maica Veridiana, Superioara Provinciei din România a OSBM, în contextul vizitei PS Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla, la mănăstirea „Sf. Macrina”, duminică, 18 iulie, a oferit următorul scurt istoric: Surorilor Baziliene au fost fondate de către sora Ana Maria Fekete în colaborare cu pr. ieromonah Leon Manu OSBM, la Gherla, într-o perioadă când se pregătea de fapt desființarea Bisericii Greco-Catolice. Înființarea noii comunități a fost susținută mult de Preasfințitul Iuliu Hossu, astăzi Fericitul martir ale cărui moaște se aflau în fața altarului.
Demersurile de fondare ale Congregației au început în anul 1945. Aprobarea din partea Congregației pentru Bisericile Orientale s-a dat în ianuarie 1948 și a sosit la Cluj în aprilie 1948. Chiar dacă împrejurările erau ostile, sora Ana, cu tinerele de la azilul de bătrâni din Gherla, și-a început misiunea cu mare încredere în ajutorul lui Dumnezeu. S-a adeverit că acolo unde Dumnezeu vrea se biruiește rânduiala firii; deoarece, după câteva luni, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii iar perioada de persecuție împotriva Bisericii, 1948-1989, a fost tocmai perioada în care surorile baziliene au început să existe, să se formeze, să se organizeze pe comunități clandestine, să se dezvolte, în așa fel încât în anul 1990 existau 67 de surori, toate au intrat în ordin în perioada de clandestinitate.
Avântul surorilor în această perioadă de persecuție a fost atât de mare încât a depășit granițele țării. Pe căi secrete așa cum era posibil în acea perioadă, prin Superioara provincială de atunci, Maica Ioana Bota, s-a încercat să se ia legătura cu conducerea generală de la Roma a ordinului. Aceasta s-a întâmplat în anul 1984, când părintele Virgil Florian a reușit să plece la Roma și a adus câteva date despre existența OSBM.
După o cunoaștere reciprocă, prin corespondență codificată, a venit și ocazia binecuvântată a plecării la Roma, în anul 1988, a două persoane implicate mult în comunitate: pr. bazilian Sabin Dăncuș OSBM, re-fondatorului surorilor baziliene în 1970, și a sorei Valeria, care au putut prezenta situația din România în mod concret și au depus cererea de afiliere a surorilor din România la Ordin. După acest eveniment, Superioara generală de atunci, Maica Cristofora, și-a exprimat dorința de a veni în România. După ce s-a informat despre restricțiile impuse de regimul comunist și-a asumat orice risc, și, în primele zile ale lunii mai, 1989, a venit în România însoțită de o consilieră generală. A reușit să vadă aproape toate surorile din România, modul lor de viață, programele comunitare clandestine și a rămas impresionată de ceea ce a văzut. De aceea, după această vizită, în timpul Capitulului general, din iunie 1989, ținut la Roma, surorile baziliene din România au fost acceptate în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, ca provincie iar patronajul sub care a fost pusă noua provincie a fost «Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria», respectând dorința fondatoarei, sr. Ana-Maria Fekete, care, în documentele de fondare ale Congregației, din 1946, a dat acest nume.
Un motiv de bucurie se datorează faptului că provincia noastră, chiar dacă este printre ultimele afiliate la ordin, chiar de la început a fost apreciată. Astfel, la primul Capitul general, din 1995, la care noi am putut să participăm, una dintre surorile din România, Maica Valentina Hădărău a fost aleasă consilieră generală, iar la Capitulul general din anul 2007 a fost aleasă Consilieră generală și econoamă generală, Maica Ioana Bota. Însă evenimentul cel mai important a avut loc la Capitulul general din 2019, când Maica Marcela Runcan din România a fost aleasă Superioară generală, un lucru de neimaginat cu câțiva ani în urmă. Rememorând evenimentele istorice trăite, recunoștința și mulțumirea noastră se transformă în laudă de preamărire adusă lui Dumnezeu pentru lucrarea minunată pe care a săvârșit-o și pe care continuă să o facă prin noi.
