Papa Francisc: Libertatea creștină
06.10.2021, Vatican (Catholica) - „Ce este libertatea creștină? Libertatea este o comoară care se apreciază realmente numai atunci când se pierde.” Papa Francisc a continuat seria de cateheze dedicate Scrisorii către Galateni, din cadrul audiențelor generale de miercuri, cu tema libertății creștine. „Pentru mulți dintre noi, obișnuiți să trăim în libertate”, a spus el, libertatea creștină „adesea apare mai mult ca un drept dobândit decât ca un dar și o moștenire de păzit. Câte răstălmăciri în jurul temei libertății și câte viziuni diferite s-au ciocnit în decursul secolelor!”
Cateheza a pornit de la situația istorică a galatenilor, între care s-au infiltrat unii „ca să ne spioneze libertatea pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi”, și împotriva cărora Paul a luptat, de dragul celor care atunci îmbrățișau creștinismul pentru prima oară. Dar de la Scrisoarea către Galateni a trecut apoi la Evanghelia lui Ioan (8,31-32) pentru a identifica doi piloni pe care se întemeiază libertatea creștină: primul, harul Domnului Isus; al doilea, adevărul pe care Cristos ni-l dezvăluie și care este El însuși. A pornit deci de la ideea că libertatea este un har: „Libertatea pe care galatenii au primit-o – și noi, ca și ei, prin Botez – este rod al morții și învierii lui Isus. […] Acest lucru nu încetează să ne uimească: faptul că locul unde suntem despuiați de orice libertate, adică moartea, poate să devină izvor al libertății.”
A vorbit apoi de al doilea pilon al libertății: adevărul. A amintit că „adevărul credinței nu este o teorie abstractă, ci realitatea lui Cristos viu, care atinge direct sensul zilnic și global al vieții personale”. Și a continuat: „Câți oameni care nu au studiat, nici măcar nu știu să citească și să scrie dar au înțeles bine mesajul lui Cristos, au această înțelepciune care îi eliberează. Este înțelepciunea lui Cristos care a intrat prin intermediul Duhului Sfânt cu Botezul. Câți oameni găsim care trăiesc viața lui Cristos mai mult decât marii teologi de exemplu, oferind o mărturie mare despre libertatea evangheliei. Libertatea eliberează în măsura în care transformă viața unei persoane și o orientează spre bine. Pentru a fi cu adevărat liberi avem nevoie nu numai să ne cunoaștem pe noi înșine, la nivel psihologic, ci mai ales să facem adevăr în noi înșine, la un nivel mai profund.”
La final a afirmat că adevărul trebuie să ne neliniștească, explicând de ce: „Ne întoarcem la acest cuvânt atât de creștin: neliniștea. Noi știm că există creștini care nu se neliniștesc niciodată: trăiesc mereu la fel, nu există mișcare în inima lor, lipsește neliniștea. De ce? Pentru că neliniștea este semnalul că lucrează Duhul Sfânt în noi și libertatea este o libertate activă, provocată de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta spun că libertatea trebuie să ne neliniștească, trebuie să ne pună întrebări încontinuu, pentru ca să putem merge tot mai profund către ceea ce suntem realmente. Descoperim în acest fel că drumul adevărului și al libertății este un drum obositor, care durează toată viața. Este obositor a rămâne liber, este obositor; dar nu este imposibil.” Și a terminat cu aceste cuvinte: „Curaj! Este un drum în care ne conduce și ne susține iubirea care vine din cruce: iubirea care ne revelează adevărul și ne dăruiește libertatea. Și acesta este drumul fericirii. Libertatea ne face liberi, ne face bucuroși, ne face fericiți.”
După momentul de cateheză, Sfântul Părinte a amintit de tulburătorul raport din Franța privind abuzurile sexuale, analizate din 1950 încoace. „Din păcate, rezultă numere considerabile (de abuzuri). Doresc să exprim victimelor tristețea mea și durerea mea pentru traumele pe care le-au îndurat și rușinea mea, rușinea noastră, rușinea mea, pentru prea lunga incapacitate a Bisericii de a le pune în centrul preocupărilor ei, asigurându-le rugăciunea mea. Și mă rog și să ne rugăm împreună toți: „Ție, Doamne, gloria; nouă, rușinea”: acesta este momentul rușinii. Îi încurajez pe Episcopi și pe voi, iubiți frați care ați venit aici ca să împărtășiți acest moment, îi încurajez pe Episcopi și pe superiorii călugărești să continue să facă toate eforturile pentru ca drame de acest fel să nu se repete. Exprim față de preoții din Franța apropiere și sprijin fratern în fața acestei încercări, care este dură, dar este salutară, și îi invit pe catolicii francezi să își asume responsabilitățile pentru a garanta că Biserica este o casă sigură pentru toți. Mulțumesc.”
