Pr. Giovanni Cesare Pagazzi: Carnea
17.10.2021, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Carnea”, scrisă de pr. dr. Giovanni Cesare Pagazzi și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 58 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. Redăm prezentarea oferită de editură, din cuvintele autorului.
Magisteriul Papei Francisc este deosebit de sensibil la acuzele vechi și noi, vizibile și ascunse aduse cărnii lui Cristos și a fraților săi. Cu siguranță, sunt multe locurile biblice, tradiționale și teologice vizitate și retușate de el cu originalitate, însă dacă se vrea să se găsească „fundamentul” teologiei sale, aceasta este, fără îndoială, carnea, pe care el o vede drept inima a toate. Nu întâmplător, vorbind despre ea, folosește cu ușurință tonuri grave și puternice; argumentând chiar cu avânt, asemenea aceluia al primilor scriitori creștini. De altfel, dacă este carnea inima a toate, a avea grijă de ea este problemă de viață și de moarte… de toate.
Schițând un soi de teologie a cărnii în perspectiva Papei Francisc, impresionează cum tema este prezentă constant în magisteriul său. „Carnea” este basul continuu al omiliilor sale de Arhiepiscop de Buenos Aires. Desigur, sunt acordurile în partitura predicării sale în Argentina, însă – dacă se ascultă bine – ceea ce ține împreună discursul muzical este tocmai carnea lui Cristos și a fraților săi. Tema este prea simțită pentru a nu face parte din interiorul spiritualității sale, însă în omiliile de la Buenos Aires se percepe, aproape în mod direct, tentativa sa de a o face să răsune (de altfel, „cateheză” înseamnă „prin intermediul ecoului”) din glasul poporului încredințat lui. Atenția constantă și afecționată față de carnea lui Cristos și a fraților săi continuă și cu lărgirea orizontului: acum nu numai Buenos Aires, ci slujirea petrină adusă tuturor Bisericilor. Se percepe, desigur, în omiliile ținute în timpul Liturghiei la „Sfânta Marta”: uneori tema este protagonistă evidentă a unei predici, în alte ocazii este mai discretă, mereu este ca o atmosferă.
Nu numai prezența răspândită în predica sa face emblematică tema cărnii în teologia lui Francisc, ci și modul organic de a o trata. Toate misterele din Crezul creștin și ansamblul practicii evanghelice sunt interpretate (așa cum ar trebui să fie normal) în lumina cărnii lui Cristos și a fraților săi. Așadar, „carnea” nu reprezintă, mai întâi pentru Bergoglio și după aceea pentru Francisc, o temă între altele, ci vizuala din care să se perceapă totul evangheliei, tot depozitul credinței. Mai mult decât în predică, acest lucru este evident în scrierile ample, articulate și împletite, cum sunt exortația apostolică Evangelii gaudium, enciclica Laudato si’ și exortația apostolică Amoris laetitia. De aceea, dacă se vrea întâlnirea cu magisteriul Papei Francisc, este imposibil să se eludeze referința afectată și argumentată la carne, apel adresat fiecărui om, fiecărui botezat, inclusiv păstorilor și teologilor. Cartea scurtă nu are nici o pretenție de întregime; eventual ar vrea să ofere un soi de aperitive ale Crezului unui creștin devenit Papă.
