Abuzul asupra copiilor în atenția Adunării generale a Episcopilor francezi
03.11.2021, Lourdes (Catholica) - La o lună după depunerea raportului de către Comisia Independentă pentru Abuzul Sexual în Biserică (CIASE), Episcopii francezi se întrunesc săptămâna aceasta pentru Adunarea Generală de la Lourdes pentru a examina și discuta conținutul „Raportului Sauvé” despre abuzul sexual în Biserică. Întâlnirea a început marți și se va desfășura până pe 8 noiembrie.
Raportul a fost înmânat de către președintele Comisiei, Jean-Marc Sauvé, Arhiepiscopului Éric de Moulins-Beaufort, președinte al Conferinței Episcopale din Franța (CEF) și sorei Véronique Margron, președinta Conferinței Persoanelor Consacrate din Franța (CORREF), pe 5 octombrie, în urma unei anchete de doi ani și jumătate. Raportul de aproape 2.500 de pagini a arătat că un total estimat de 330.000 de persoane din Franța au fost victime ale abuzurilor sexuale în cadrul Bisericii în perioada 1950-2020, dintre care 216.000 au fost abuzuri comise de preoți și persoane consacrate catolice.
Episcopii francezi au dedicat prima zi a întâlnirii lor reflectării asupra documentului și ascultării victimelor. La întâlnirea de presă privitoare la această zi, pr. Hugues de Woillemont, purtătorul de cuvânt al CEF, și Episcopul Luc Crépy, șeful Unității Permanente a Episcopilor pentru Prevenirea și Combaterea Pedofiliei, au spus că obiectivul principal al adunării este să se concentreze asupra victimelor și supraviețuitorilor.
Aceștia au remarcat că Episcopii își dau seama că Raportul CIASE a provocat consternare și „mari așteptări” în rândul multor credincioși și al societății în general. Reamintind cuvintele de deschidere ale Arhiepiscopului de Moulins-Beaufort din cadrul sesiunii, Episcopul Crépy a reiterat că toți Episcopii simt o rușine profundă în fașa descoperirilor și sunt hotărâți să ia măsuri îndrăznețe pentru a sprijini victimele și pentru a se asigura că Biserica este un loc sigur pentru toți. Această acțiune va fi discutată între Episcopi, pentru început, apoi între Episcopi și victime, iar în final între Episcopi și laici. Această problemă „este treaba tuturor”, a punctat prelatul. Prelatul a confirmat în continuare că Episcopii vor aborda problema despăgubirii, subliniind că „nu există vreun subiect tabu” și că a fost înființat un organism independent pentru a cuantifica cât ar trebui acordat victimelor.
Printre cele 45 de recomandări făcute, „Raportul Sauvé” sugerează că Biserica ar trebui să își recunoască responsabilitatea civilă și socială, indiferent de abaterea individuală a liderilor săi. De asemenea, recomandă ca valoarea despăgubirii să fie evaluată individual în funcție de prejudiciul suferit de fiecare victimă. În luna martie a acestui an, CEF a înființat un fond special de compensare deschis donațiilor de la Episcopi, preoți, credincioși și oricine dorește să contribuie. De asemenea, a creat o linie de asistență pentru victime și supraviețuitori. Sâmbătă dimineața, Episcopii francezi ar urma să celebreze un act special de penitență și să se roage împreună în curtea Bazilicii Notre-Dame-du-Rosaire, moment care va fi transmis în direct de KTO, televiziunea catolică franceză.
Oare cum a stabilit comisia existenta abuzurilor pe o perioada atat de lunga {70 de ani} si cum a definit un abuz sexual tinand cont de faptul ca in acest timp legislatia s-a schimbat de mai multe ori? Multi dintre acuzati si acuzatori au murit intre timp, asa ca e greu de stabilit vinovatia sau nevinovatia cuiva, daca la vremea respectiva nu a avut loc un proces si nu s-a dat o sentinta. Exista in zilele noastre o isterie a pedofiliei in sensul ca foarte multe gesturi sau vorbe sunt socotite de corectii politic si legislatia impusa de ei ca fiind abuzuri asupra copilului chiar daca in realitate nu e asa. Legislatia mentine voit confuzia intre copil si minor, toti fiind socotiti copii pana la 18 ani, desi e clar ca dupa 14 ani nu mai sunt copii ci numai minori. Acum 70 de ani, varsta majoratului era 21 de ani, dar atunci nu spunea nimeni ca un tanar de 20 de ani e copil. Biserica pare paralizata de frica acuzatiilor de pedofilie, indiferent daca sunt sau nu dovedite, si nu inceteaza sa si puna cenusa in cap, in timp ce in tot mai multe tari rasar ca din pamant milioane de acuzatii de pedofilie… Intre timp se mentine celibatul obligatoriu al preotilor sub pretextul ca e o traditie foarte veche, dar se uita intentionat faptul ca a existat o traditie si mai veche in care preotii erau casatoriti. Celibatul obligatoriu a fost transformat in mod abuziv intr-un articol de credinta, desi e clar ca nu e si nici nu are cum sa fie.
Domnule Ioan:
1-Căsătoria preoților nu este și nu are cum să fie mai veche decât celibatul preoțesc! Biblia vorbește doar despre soacra lui Petru și nu despre nevasta lui!
2-Ce aduce cu sine căsătoria preoților? Simplu: o listă întreagă de rude, de gradul I, II, III, etc care prin acel preot pun mâna și confiscă partea și dimensiunea umană a Bisericii.
3-ca rezultat al punctului 2, apar în Biserică adevărate ”clanuri” ce dau naștere la alte abuzuri.
4-tocmai aceste abuzuri de clan au dus la impunerea obligativității celibatului.
5-dacă se va aboli ”perla celibatului” , cum o numea Papa Paul al VI-lea, în 20 de ani Biserica Romano-Catolică va pierde ce a acumulat și păstrat peste 1000 de ani.
6-unde preotul este căsătorit, nu prea apar procese deoarece averea lui rămâne copiilor. Unde preotul este necăsătorit, averea lui rămâne Bisericii… iar procesomanii vor să intre în posesia ei.
7-Prin denigrarea Bisericii romano-catolice se urmărește să se intre în posesia averilor ei… la fel cum pe timpul ”reformei” lui Luther s-a intrat în averea acumulată timp de 16 secole de către BRC.
Raspuns: Primul Conciliu Lateran, tinut in timpul Papei Calixt al II-lea in 1123 decide, intre altele, sa interzica casatoria preotilor catolici. Daca s-a luat aceasta decizie, inseamna ca pana atunci au existat si preoti casatoriti, iar casatoria preotilor nu era interzisa in mod expres. In Bisericile de rit bizantin exista multi preoti casatoriti. In unele tari a scazut ingrijorator numarul preotilor si unul din motive este aceasta interdictie. Preotii ar trebui sa poata alege intre casatorie si celibat. Oricum s-ar suci si invarti lucrurile, pana la urma BRC va trebui sa ia o decizie in acest sens, pentru a nu risca inca o schisma. Acest pericol care pentru unii este iluzoriu, pentru altii este real. Poate ca ar trebui consultati si credinciosii, nu numai clericii in aceasta problema. In tot mai multe probleme ale Bisericii ar trebui si ei sa aiba un cuvant greu de spus. In definitiv Biserica nu e numai a clericilor.