Prof. Anelli: A da sens și remediu bolii
05.11.2021, Vatican (Catholica) - Respectarea pacientului ca persoană fără a renunța la cercetare și la tehnologie. Aceasta este abordarea care a călăuzit întotdeauna Facultatea de Medicină și Chirurgie de la Universitatea Catolică Sacro Cuore, născută în 1961 dintr-o intuiție a pr. Agostino Gemelli. Șaizeci de ani care vor fi amintiți astăzi de Papa Francisc, la Liturghia pe care o va prezida la Policlinica Gemelli. Rectorul Universității, profesor Franco Anelli, care îl va primi pe Pontif, relatează pentru Vatican News așteptările pentru acest eveniment deosebit de semnificativ la aproape de doi ani de la începutul pandemiei.
– Rector Anelli, cum se trăiește la Universitatea Catolică așteptarea acestei vizite a Papei Francisc?
– Ne pregătim cu mare nerăbdare. Sfântul Părinte va veni să celebreze o Liturghie și este un moment important, nu numai pentru celebrare, ci pentru că oferă oportunitatea de a ne opri un moment toți și a ne aduna în jurul cuvântului Papei Francisc. Sperând ca timpul să ne asiste, am predispus pentru celebrarea Liturghiei piața care este în fața institutelor biologice, deci vor putea asista numeroase persoane, noi imaginăm circa două mii. Va fi un mod pentru a ne recunoaște, pentru a ne reuni într-o ocazie importantă și numai pentru amintirea unei zile foarte semnificative, cea de acum 60 de ani în prezența Sfântului Papă Ioan al XXIII-lea. Va fi o ocazie de întâlnire foarte importantă, mai ales după perioada pe care am petrecut-o. Cred că este cel mai mare eveniment coral din ultimii ani pe care îl putem desfășura în siguranță pentru că am respectat toate precauțiile și pentru că persoanele au făcut în așa fel încât să se protejeze de pandemie și vor să fie din nou împreună. Este un mod de a ne aduna în jurul valorilor noastre.
– Ce raport a avut Facultatea de Medicină cu Papii?
– Dacă se privesc discursurile făcute cu ocazia inaugurării – erau un Papă care conducea și unul care avea să urce la tron imediat după aceea pentru că era prezent și fostul Cardinal Giovanni Battista Montini – a fost un raport de atenție și prezență constantă. Deja cu ocazia acelei celebrări, toți au perceput și au fost conștienți imediat de semnificația ideală pe care o avea constituirea unei Facultăți de Medicină în Universitatea Catolică. Însemna a fi martori a unei apropieri de practica medicală, de cercetarea științifică în domeniul medical, de educație și de practicare care să fie inspirate și conformate de valorile care ne caracterizează. Există o frază a lui Montini în care spune că bolnavul din spitalul nostru merge să caute „sens și remediu” pentru boala sa, care este marea întrebare pe care o au toate persoanele atunci când se îmbolnăvesc, eh acest lucru este probabil un pic mai caracteristic pentru un spital catolic.
– Fără a uita după aceea figura pr. Gemelli de la care se naște această intuiție…
– Desigur, el este un medic. A luat licența în medicină la Pavia într-un context de cercetare științifică în mod ideal pozitivistă. Era un psiholog și la un moment dat percepe și simte în manieră foarte puternică dimensiunea relațională a practicii medicale, în sensul raportului cu bolnavul, și vrea ca medicul care se formează la Gemelli să fie martor al acestei abordări. Este unul din pionierii apropierii științifice de temele psihologice.
– În acești 60 de ani, cum s-au relaționat aceste valori cu cercetarea medicală și cu inovația?
– Desigur medicina s-a schimbat enorm în decursul timpului și există necesitatea unei regândiri și redefiniri constante a rolului medicului ca om și a relației dintre acesta și pacient ca relație inter-subiectivă. Este foarte ușor să se alunece într-o derivă foarte orientată spre îngrijire și spre medicină ca tehnică, înțeleasă nu numai ca tehnologie mecanică – astăzi există tehnologii de rafinament și sofisticare foarte mari – dar și ca apropiere procedurală stereotipată și formală de îngrijire. Umanizarea medicinii cere o recuperare puternică a dimensiunii rolului medicului nu numai ca subiect care aplică un protocol sau acționează instrumente tehnologice sau administrează medicamente deosebit de avansate, ci unul care pe planul acțiunii profesionale recuperează înainte de toate apropierea de integritatea persoanei bolnavului față de o specializare, foarte utilă, uneori în mod inevitabil salvatoare, dar care duce la o parcelare a abordării, deci uneori îndreptată să vadă mai degrabă fiecare boală decât ansamblul tabloului clinic.
Aceasta este o chestiune eminamente tehnică de apropiere de bolnav, care găsește o soluție și în predispunerea de modele corespunzătoare de organizare a spitalului, care să aducă o pluralitate de competențe simultan în jurul bolnavului însuși, dar pe de altă parte cu necesitatea de a aminti mereu persoana bolnavului, de care nu ne putem apropia pur și simplu dedicând atenție rezultatelor examenelor clinice sau diagnosticării prin imagini, deci trebuie să ne amintim că acele radiografii, acel ansamblu de cifre, de proiecții informatice reprezintă o persoană umană.
– Această abordare este cerută după aceea și în formarea celor care vor fi viitorii medici și tocmai studenții Facultății. De exemplu, printre textele care sunt cerute pentru admitere, este și Laudato si’, cu dezvoltarea umană integrală…
– Formarea persoanelor nu vine numai din textele care li se încredințează ca ghid, ci derivă din climă, din aerul pe care îl respiră zilnic, din exemplul pe care îl primesc profesorii. Acest lucru este deosebit de adevărat într-o Facultate de Medicină în care didactica, mai ales în anii mai avansați de cursuri, nu se face punând o catedră între profesor și studenți, ci în interiorul spitalului, deci în mod și mai viu cu forma exemplului. Cu ocazia unei vizite care a fost făcută la Universitatea noastră, Sfântul Părinte a spus că trebuie învățat cu exemplul și numai dacă este necesar cu cuvintele. Uneori nu este posibil, aș spune că în schimb în medicamente ocazia există. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
