A fost condus pe ultimul drum pământesc pr. prof. dr. Ioan M. Bota, prelat papal
22.11.2021, Cluj (Catholica) - Părintele prof. dr. Ioan M. Bota, prelat papal, a răspuns ultimei chemări a lui Dumnezeu joi, 18 noiembrie 2021 (în jurul orei 14.00), la 101 ani de viață și 33 de ani de preoție și s-a alăturat generațiilor de Ierarhi, preoți și credincioși ai Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, trecuți din această viață în comuniunea iubirii lui Dumnezeu. Pentru ultima oară, pr. Bota s-a oprit mai întâi la sediul Episcopiei Greco-Catolice din Cluj-Napoca – unde venea, ca preot și profesor, iar apoi, după pensionare, obișnuia să revină deseori, în vizită, în spirit de comuniune, ca acasă. De această dată a fost adus spre a fi omagiat, pentru ca toți cei care l-au cunoscut și stimat să-și poată lua rămas bun. I-au stat neîncetat la căpătâi, cu întristarea despărțirii dar cu nădejde în Domnul, fiica și ginerele, fam. Ileana și Ioan Cuc.
Slujba de înmormântare a fost oficiată duminică, 21 noiembrie 2021, de la ora 14.00, în Capela „Sfântul Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu, Cluj-Napoca, și a fost celebrată de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. A fost de față, de asemenea, Preasfinția Sa Ioan Călin Bot, Episcopul auxiliar de Lugoj, fost student și apoi coleg al pr. Ioan Bota, care a adresat și un cuvânt „in memoriam”. Celebrarea slujbei de înmormântare a fost susținută, prin rugăciuni, prin lecturi și cântări înălțătoare, de preoți, diaconi și studenți teologi ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. S-au aflat în Capela „Sf. Iosif” zeci de preoți din întreaga Eparhie, reprezentanți ai Armatei Române – deoarece pr. Ioan Bota, ca veteran de război, a fost onorat și cu gradul de general de brigadă -, persoane consacrate, credincioși, unii dintre cei care au fost enoriași ai parohiilor pe care le-a păstorit, fii spirituali, foști studenți, colaboratori, cunoscuți și prieteni. Sunt mulți cei care au dorit să-i adreseze un gând de rămas-bun și să-l însoțească pe ultimul drum cu rugăciune.
La momentul rânduit, Preasfinția Sa Claudiu a adresat celor prezenți cuvinte de comuniune și încurajare, îndreptând cugetele de la moarte la viața în Cristos, la nădejdea reîntâlnirii în Cer a iubitului membru al familiei Eparhiei de Cluj-Gherla plecat din această viață. Preasfinția Sa a amintit că în aceeași dimineață, a Sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Templu, a hirotonit un nou preot în cadrul Sfintei Liturghii și, astfel, în timp ce „un nou preot a intrat în Templul Domnului și în Biserica lui Cristos, un alt preot a ieșit din Templul lui Dumnezeu de pe această lume, pentru a intra în adevăratul Templu”.
Preasfinția Sa a mărturisit că l-a bucurat și i-a plăcut foarte mult fotografia pe care a văzut-o așezată la catafalc și care îl înfățișează pe pr. Ioan Bota tânăr. A spus: „Dacă ar fi să îl căutăm pe părintele Ioan prin Împărăția Cerurilor, cu siguranță l-am găsi așa ca în fotografie și aceasta ne vorbește despre speranța pe care doar Cristos poate să ne-o dea”. Iar speranța este mesajul unanim al „Bisericii din persecuție, al celor care au înfruntat persecuția cu seninătate, cu durere în suflet și trup, cu moartea acestei lumi în trup, dar vii în Dumnezeu. Fiindcă ei au știut, și ne transmit și nouă în Isus Cristos, că nimic din această lume nu ne poate despărți de iubirea lui Dumnezeu… că nici puterile acestei lumi, nici bolile, nici suferința și nici chiar moartea nu ne poate despărți de iubirea lui Cristos și, de aceea, momentul de astăzi pentru mine este un moment de speranță, fiindcă fratele nostru, părintele Ioan, nu a murit, ci a intrat în adevărata viață. Suntem triști, pentru că am rămas orfani: am auzit de la voi atât de multe povestite despre părintele Ioan și știu că a fost unul din familia și Biserica noastră. Am avut bucuria să îl sun la ultima aniversare a preoției, mă pregăteam să merg să-l văd, dar iată că acum îl văd în rugăciune, îl văd și prin chipurile voastre.”
„Cu siguranță, pentru noi, creștinii, separarea fizică nu este decât o etapă, fiindcă rămânem uniți în comuniune cu cei dragi, și dincolo de bariera morții. Pentru noi, creștinii, moartea este o trecere, așa este și pentru părintele Ioan, și de aceea mă bucur să văd acea imagine, a unui tânăr curios, mirat să descopere, probabil, adevărata viață. Așa este acum părintele Ioan!” La final, a îndemnat: „chiar în această «vale a plângerii» suntem datori să mărturisim iubirea lui Dumnezeu, speranța în Isus Cristos și bucuria din sufletele noastre”. Și, mai presus de tristețea cauzată de vremelnica despărțire, să se afle bucuria „care vine din faptul că îl avem pe Cristos în sufletele noastre”. Pentru că „prin Isus Cristos, veți fi din nou împreună. Și, de aceea, să-l însoțiți cu rugăciunea așa cum îl însoțeați cu o vorbă bună, cu un telefon, cu o vizită, și el, cu siguranță, vă va răspunde, tot în rugăciune, așa cum v-a răspuns în această viață. Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veșnică și iertarea păcatelor!”
Preasfințitul Ioan Călin Bot a dorit să împărtășească două gânduri. Mai întâi, și-a adus aminte că „Preafericitul Părinte Benedict (Papa emerit) a fost întrebat cu privire la pragul ce urmează să-l treacă la moarte și, fiind întrebat la ce se așteaptă, a răspuns: «Ca teolog mă aștept să-l întâlnesc, să-l văd și să îl cunosc pe Acela despre care am studiat, pe Acela despre care am predicat, pe Acela despre care am învățat atâtea generații de studenți. Dar, ca om, mă aștept să îi întâlnesc din nou pe mama, pe tata, pe frații mei, pe prietenii mei și să fie, încă o dată, așa cum a fost când eram noi, acasă, copii»”. A continuat: „Mă așteptam la primul răspuns de la acest mare teolog, dar la cel de-al doilea nu mă așteptam. Cred că această subliniere și comparație a cadrului, a locului, a căminului părintesc unde am simțit iubire, protecție, siguranță, ne poate spune cel mai bine, cel mai apropiat, de cele pe care le vom experimenta în Casa Tatălui ceresc”.
Cel de-al doilea gând rostit de Preasfinția Sa Ioan s-a referit la omagiul pe care a venit să-l aducă pr. Ioan Bota, împreună cu salutul Preasfinției Sale Alexandru, Episcopul de Lugoj, și condoleanțele Preasfinției Sale adresate familiei îndoliate. Și pentru că l-a cunoscut pe pr. Ioan ca student al său și apoi ca și coleg la catedră, a mărturisit: „Forța și capacitatea de muncă ale părintelui profesor au fost uimitoare. Genetic, așa cum arată numărul venerabil de ani pe care i-a trăit, a primit mult de la părinții săi. Luciditatea păstrată până la sfârșitul vieții este un al doilea mare dar natural primit de la Dumnezeu și, ceea ce am constatat când a împlinit 101 ani, și s-a întâmplat să fiu prezent, a fost absența fricii de moarte. Putea să vorbească cu o seninătate deosebită, nemaiîntâlnită, despre propria moarte”.
Preasfinția Sa a continuat: „A cultivat numeroase valori: patriotismul, dar și credința în Dumnezeu, Biserica fiind pe primul loc între toate cele pe care le prețuia. O persoană foarte motivată, activă, un luptător curajos; nu a fost lipsit de încercări semnificative în viață, dar care nu l-au răpus. Și acum, în numele multor generații de preoți formați în Seminariile Teologice din Cluj-Napoca și Oradea, unde a fost profesor, părinte Ioan, vă mulțumim pentru multe, pentru strădania de a ne învăța și, implicit, de a ne forma, și pentru exemplul ce ne sunteți în multe virtuți. E Sărbătoarea Intrării în Templu a Preacuratei Fecioare Maria. Este o zi de har. Isus ne-a spus că în Casa Tatălui Său sunt multe locașuri. În această Casă a Tatălui în care a crezut, pentru care s-a cheltuit părintele Ioan, în Templul Ceresc, să fie primit! Amin!”
A urmat cuvântul pr. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, care a început cu „o frumoasă maximă” care a considerat că i se potrivește foarte bine pr. Ioan: „«Fericiți sunt cei care săvârșesc fapte vrednice de a fi scrise, fericiți sunt cei care scriu lucruri vrednice de a fi citite, dar mai fericiți sunt aceia care și fac fapte vrednice de a fi scrise și scriu lucruri vrednice de a fi citite»”. A derulat apoi întâmplări ale vieții pr. Bota, a îndreptat o privire retrospectivă asupra destinului său marcat de momente de încercare, între care închisoarea pentru credință, drama pierderii fiului său, dar și de frumoase realizări.
A evocat intensa activitate desfășurată de pr. Bota, contribuția sa la refacerea structurilor Eparhiei de Cluj-Gherla în plan pastoral și în cel al învățământului teologic, după ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite din decembrie 1989. A arătat că pr. Ioan „simultan cu activitatea sa pastorală, cea de protopop al Protopopiatului Huedin, deschizător al multor comunități parohiale în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla, profesor îndrăgit la Cluj și la Oradea, și-a continuat activitatea didactică și munca de cercetare individuală fără a-și neglija obligațiile de familie, în calitate de soț, tată și bunic”. Mai mult, „ca urmare a neobositei activități de studiu și cercetare, a publicat numeroase articole și cărți, a susținut alocuțiuni și conferințe, atât pe plan național cât și internațional, cu același zel apostolic de apreciat orator, înțelept cuvântător și înflăcărat patriot”.
„După pensionare, și-a continuat activitatea pastorală la parohia Iris din Cluj-Napoca și a rămas în continuare la dispoziția Episcopiei de Cluj-Gherla, în calitate de consultor cultural. A participat, împreună cu clerul Eparhiei de Cluj-Gherla, la momentul istoric al vizitei Sfântului Părinte Francisc și al beatificării Episcopilor greco-catolici martiri pentru credință, din 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, fiind cel mai în vârstă preot concelebrant la Sfânta Liturghie celebrată la umbra Catedralei Preasfintei Treimi. Pr. Ioan Bota a dorit astfel să-și exprime recunoștința față de iluștrii înaintași Arhierei, dar și comuniunea deplină și supunerea față de urmașul Sfântului Petru, Papa Francisc.”
Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit înalta distincție de prelat papal, în anul 2003, la aniversarea a 150 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla, iar apoi, în anul 2015, a primit de la Preasfințitul Episcop Florentin, de binecuvântată memorie, Diploma și Crucea Sf. Iosif „pentru contribuția deosebită adusă învățământului teologic și pentru misiunea pastorală desfășurată”. Pr. Marius Cerghizan a adăugat: „A primit și multe alte distincții din partea unor instituții și autorități civile. Pentru toate faptele bune care împodobesc frumoasa cunună a vieții părintelui Ioan aici, pe pământ, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pacea drepților, întru Împărăția Domnului Isus: «Preamărește-l, Doamne, pe cel pe care l-ai învrednicit să Te preamărească pe Tine». Amin!”
La final, pr. Marius Cerghizan a citit cuvintele pr. Bota, pregătite special pentru acest moment, al înmormântării sale, cuvinte de bun rămas adresate iubitei fiice, ginerelui, nepoților, și apoi, tuturor celor ce i-au fost aproape, colaboratori și prieteni, fără a uita pe cineva, cu o promisiune la încheiere: „Mă voi ruga la Altarul ceresc pentru voi toți!” La încheierea slujbei, trupul neînsuflețit al pr. Ioan M. Bota a fost înhumat, în așteptarea învierii morților, în Cimitirul localității Florești, lângă Cluj-Napoca, localitate în care a locuit în ultima perioadă a vieții. Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina fără de sfârșit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace!
