Papa Francisc: Sfântul Iosif, tată în duioșie

19.01.2022, Vatican (Catholica) - Vorbind astăzi, la cateheza de la audiența generală, despre Sfântul Iosif ca „tată în duioșie”, Papa Francisc a explicat că „duioșia nu este înainte de toate o problemă emotivă sau sentimentală: este experiența de a ne simți iubiți și primiți chiar în sărăcia noastră și în mizeria noastră, așadar transformați de iubirea lui Dumnezeu”. Amintim că în audiența din Aula Paul al VI-lea s-au aflat și surori din Congregația Maicii Domnului, aflate în pelerinaj cu PS Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla, și Mons. Marius Cerghizan, Vicar general al aceleiași Eparhii, cu ocazia aniversării a 100 de ani de existență ai Ordinului.

Sfântul Părinte a amintit că a tratat acest aspect al duioșiei în scrisoarea apostolică „Patris corde”, din 8 decembrie 2020, după care a trecut la imaginea deasă a tatălui din Evanghelii, exemplificând cu parabola Tatălui milostiv. „Fiul aștepta o pedeapsă, o dreptate care i-ar fi putut da maxim locul unuia dintre servitori, dar iată-l învăluit de îmbrățișarea tatălui. Duioșia este ceva mai mare decât logica lumii. Este un mod neașteptat de a face dreptate. Iată pentru ce nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu nu este înspăimântat de păcatele noastre: să ne intre bine în cap lucrul acesta. […] Este înspăimântat de închiderea inimii noastre – aceasta da, îl face să sufere – este înspăimântat de lipsa noastră de credință în iubirea Sa.”

Pontiful a evocat apoi o scenetă de teatru jucată de niște tineri. „Un prieten îl ascultă pe fiul care s-a îndepărtat de tatăl, care voia să se întoarcă acasă, dar îi era frică de faptul că tatăl îl va alunga și îl va pedepsi. Și prietenul îi spune: «Trimite un mesager și spune că tu vrei să te întorci acasă, și dacă tatăl te va primi să pună o batistă la fereastră, aceea pe care tu o vei vedea imediat ce ajungi la capătul drumului». Așa a fost făcut. Și opera, cu cântece și dansuri, continuă până în momentul în care fiul intră pe strada finală și se vede casa. Și când ridică ochii, vede casa plină de batiste albe: plină. Nu una, ci trei-patru pentru fiecare fereastră. Așa este milostivirea lui Dumnezeu. Nu se înspăimântă de trecutul nostru, de lucrurile noastre urâte: se înspăimântă numai de închidere.”

Papa a adresat invitația de a reflecta la paternitatea lui Iosif, „care este o oglindă a paternității lui Dumnezeu” și de a ne lăsa transformați în oameni capabili să iubească asemenea Lui. „Fără această «revoluție a duioșiei» riscăm să rămânem închiși într-o dreptate care nu ne permite să ne ridicăm cu ușurință și care confundă răscumpărarea cu pedepsirea. Pentru aceasta, astăzi vreau să îi amintesc în mod deosebit pe frații noștri și surorile noastre care sunt în închisoare. […] Orice condamnare are mereu o fereastră de speranță. Să ne gândim la frații noștri și la surorile noastre închiși și să ne gândim la duioșia lui Dumnezeu față de ei și să ne rugăm pentru ei, ca să găsească în acea fereastră de speranță o cale de ieșire spre o viață mai bună.”

Și a încheiat din nou cu o rugăciune: „Sfinte Iosif, tată în duioșie, învață-ne să acceptăm că suntem iubiți chiar în ceea ce este mai slab în noi. Fă ca să nu punem nicio piedică între sărăcia noastră și măreția iubirii lui Dumnezeu. Trezește în noi dorința de a ne apropia de sacramentul Reconcilierii, pentru a fi iertași precum și pentru a fi făcuți capabili să iubim cu duioșie pe frații noștri și pe surorile noastre în sărăcia lor. Fii aproape de cei care au greșit și pentru aceasta plătesc prețul; ajută-i să găsească, împreună cu dreptatea, și duioșia pentru a putea reîncepe. Și învață-i că primul mod de a reîncepe este a cere iertare cu sinceritate, pentru a simți mângâierea Tatălui.”