Arhiepiscopul Fisichella despre pregătirea Anului Sfânt 2025
23.02.2022, Vatican (Catholica) - A reconstrui speranța după ani de pandemie, de criză economică și socială, mai ales a privi la Cristos și a ne converti punând în practică Evanghelia Sa – sunt câteva dintre obiectivele pentru Anul Sfânt care va fi celebrat în 2025. Papa Francisc le-a indicat într-o scrisoare trimisă în zilele trecute Arhiepiscopului Rino Fisichella, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, care aprofundează conținuturile ei într-un interviu pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– În scrisoarea Pontifului se face referire la o mare „simfonie” de rugăciune de celebrat în 2024, ca pregătire a Jubileului. Cum se concretizează?
– Papa afirmă că este dorința sa ca pregătirea imediată pentru Jubileul anului 2025 să fie precedată de un intens timp de rugăciune. Indică și în ce mod: a recupera dorința de a sta în prezența Domnului, de a-l asculta și de a-l lăuda. Cred că acesta este punctul fundamental, pentru că răspunde și la o mare provocare pe care o trăim în cultura contemporană, aceea de a ne pune tot mai mult pe noi înșine în centru și a-l îndepărta pe Dumnezeu. Acest an de rugăciune va trebui să pregătească Jubileul care, să nu uităm, este un profund moment de spiritualitate, de convertire, de rugăciune.
– Din păcate, Covid-19 este încă prezent și ne va însoți nu știm pentru cât timp de-a lungul drumului care ne desparte de Jubileu. Cât va influența în pregătirea lui?
– Cred că este o experiență obișnuită. Pandemia a făcut să atingem cu mâna și să descoperim ceva ce uitasem, adică fragilitatea omului. Omul este delicat și în manieră neașteptată a conștientizat aceasta din nou. Suntem o mașină perfectă, care nu este numai trup, pentru că simțim în noi o prezență și mai puternică, adică spiritul, sufletul. Știm că există ceva dincolo. Pe de altă parte, suntem înconjurați de o tendință culturală care pune în om un sentiment de atotputernicie. Poate să facă totul și nu se va întâmpla nimic niciodată dar, în schimb, nu este așa. Pandemia ne-a arătat în manieră neașteptată fragilitatea noastră. Așadar, Papa vine să ne spună: iată, am experimentat aceasta, însă acum găsim forța interioară care este în noi, care este darul Duhului, pentru a relua drumul. Speranța este forța care este în noi pentru a privi la viitor și pentru a acționa concret.
– Care este moștenirea Anului Sfânt al Milostivirii desfășurat de la 29 noiembrie 2015 la 20 noiembrie 2016?
– Jubileul Extraordinar al Milostivirii a făcut ca întreaga Biserică și fiecare credincios să trăiască experiența certitudinii apropierii lui Dumnezeu. A permis să se înțeleagă și mai profund ce înseamnă faptul că Dumnezeu iubește mereu, în fiecare caz și împotriva oricărei așteptări. Mereu și peste tot prezența lui Dumnezeu și iubirea Sa vin în întâmpinare. Acest lucru devine în mod clar o moștenire de care trebuie să ținem cont în Jubileul ordinar care se celebrează la fiecare 25 de ani. Așadar, de la Anul Sfânt 2000, pe care Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să îl numească „Marele Jubileu”, pentru că introducea Biserica în al treilea mileniu al istoriei sale, cu etapa experienței milostivirii lui Dumnezeu, se ajunge acum la Jubileul 2025, încărcat cu o tradiție care îi face pe credincioși să întâlnească încă o dată lumea în care se află, lumea contemporană lor. Așadar, este o împărtășire a proiectelor bucuriei și speranței, pentru că împreună împărtășim suferința, limitele și fragilitatea.
– În Anul Sfânt 2025 va fi și atenția față de tutelarea binelui comun, așa cum este indicat de Pontif?
– Consider că scrisoarea Papei ne stimulează mult să înțelegem cât de mult Jubileul trebuie să fie impregnat și de aceste tematici. Să ne amintim încă o dată exigența de a-l aminti omului pe el însuși, în propria interioritate, pentru a-l face să descopere atât prezența lui Dumnezeu cât și prezența creației. Luând în considerare responsabilitatea față de creație, pe care omul o are tocmai în numele lui Dumnezeu, pentru că i-a fost încredințată, aceasta se va putea traduce și în multe alte experiențe. Nu este numai contemplarea frumuseții creației. Nu este numai o tensiune față de menținerea ordinii creației, ci este și găsirea formelor. Ne gândim la obligația de a recicla totul: de la energie la gunoaie. Este un discurs care aparține acestui moment istoric, ce are nevoie de soluții reale imediate, și care duce inevitabil la conservarea creației.
– Cum ați primit alegerea Papei Francisc de a încredința Consiliului Pontifical condus de dumneavoastră organizarea Jubileului?
– Învățătura zilnică a Papei Francisc este sub ochii tuturor și este aceea a primatului evanghelizării. Papa a dorit să încredințeze acestui dicaster Jubileul, pentru că este un angajament pentru evanghelizare. Anul Sfânt se impune ca una dintre multele expresii ale evanghelizării pe care încă o dată Biserica și-o însușește, pentru că știe că aparține acelei porunci pe care Isus i-a dat-o de a merge în toată lumea pentru a duce Evanghelia Sa. Iată, în acest caz devine Evanghelie a speranței. Evanghelizarea îmbracă această dimensiune specială la care adesea nu ne gândim. Speranța pentru viitor, dar să nu uităm și speranța acelei vieți veșnice care este particularitatea credinței noastre. Să privim la acea întâlnire cu Domnul care vine spre noi în manieră complet diferită de cea care poate fi însoțită de cultura morții, și să o depășim cu cultura speranței. Din această perspectivă, dicasterul trebuie să corespundă pe deplin dorințelor Papei Francisc. Între altele trebuie să ne pregătim cu mare responsabilitate, nu este mult timp. Nu putem să credem că marea muncă de pregătire pentru Anul Sfânt este numai să ne ocupăm de infrastructurile care sunt necesare pentru ca Roma să fie primitoare. Așadar, trebuie să așteptăm indicațiile pe care ni le va da Papa, pentru că adevărata referință pentru Jubileu va trebui să fie bula de convocare, în care vor fi conținute diferitele elemente, instrumente, particularități care vor face Anul Sfânt 2025 un adevărat Jubileu în istoria Bisericii.
