Beatificarea a 27 de dominicani uciși din ură față de credință

18.06.2022, Vatican (Catholica) - Victime ale urii împotriva credinței, în timpul persecuției religioase din secolul trecut din Spania. Sunt cei 27 de martiri din ordinul dominican uciși între vara din anul 1936 și începutul anului 1937, din conventurile din Almagro, Almería și Huéscar. Au fost beatificați sâmbătă, 18 iunie 2022, în Catedrala din Sevilla de Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinților, reprezentându-l pe Papa Francisc.

Douăzeci dintre ei erau frați din conventul „Adormirea Maicii Domnului” din Almagro: la începutul lui iulie 1936, jumătate din membrii comunități erau plecați pentru o perioadă de vacanță în alte conventuri. Dar mai mulți studenți, frați colaboratori și părinți au rămas la Almagro. La 21 iulie, la trei zile după izbucnirea războiului, unii membri ai Ateneului libertar, spațiu autogestionat de anarhici, au dat foc bisericii „Născătoarea de Dumnezeu”, la mică distanță de convent. Mulți frați au încercat să stingă incendiul, dar au fost alungați. Primarul, Daniel García Pozo, le-a spus să părăsească satul. Seara, mai mulți oameni au perchiziționat conventul în căutarea de arme.

Apărea clar de acum că se dezlănțuia o teribilă persecuție împotriva preoților și călugărilor. În aceeași zi câțiva extremiști s-au prezentat la convent pentru a afla câți frați erau acolo și unde erau ceilalți, amenințând că dau foc structurii. Membrii Ateneului libertar deciseseră deja destinul dominicanilor, pe care îi considerau periculoși. Pe de altă parte, primarul spera ca măcar eliminarea fraților să nu se întâmple în jurisdicția sa. Din acel moment a mers de mai multe ori la convent și a insistat pentru ca dominicanii să plece, promițând un permis pentru a părăsi localitatea. În cele din urmă, pe 24 iulie le-a ordonat să plece.

Părintele Marina, superiorul, a reunit comunitatea și le-a dat tuturor Împărtășania. Ziua următoare, frații au început evacuarea. O bună parte dintre călugări au fost găzduiți în case private, lucru care nu îi plăcea Ateneului libertar. Teama era ca dispersarea fraților să constituie o dificultate pentru a-i ține sub control, dată fiind „periculozitatea” lor. Așadar primarul și-a schimbat ideea și a ordonat ca frații să fie închiși într-o casă nelocuită din fața bisericii incendiate „Născătoarea de Dumnezeu”.

Fray Arsenio și fray Mateo, bucătari, mergeau în fiecare zi în cămara conventului pentru a putea găti și duce hrană tuturor celorlalți. La 30 iulie primarul a început să le dea permise, în așa fel încât să poată părăsi orașul treptat și fără să fie observați. Însă membrii Ateneului nu erau de acord. Primii trei frați au urcat în tren spre Ciudad Real, dar i-au urmărit tineri afiliați la Ateneul libertar care, la gara Miguelturra, au atras atenția milițienilor. Cei trei au fost uciși fără milă. Un alt grup de călugări a fost arestat la gara Manzanares (Ciudad Real) la 3 august 1936. Duși în închisoare, au fost puși într-una din celule, fără lumină și în condiții inumane. După cinci zile au fost duși la zidurile cimitirului și împușcați.

Între timp, frații rămași la Almagro deveneau tot mai deranjanți pentru primar, care a consultat Madridul pentru a înțelege ce să facă. Direcțiunea generală a securității a anunțat trimiterea unui camion de paznici pentru a se ocupa de ei. Dar în noaptea de 13 august, un grup de exaltați au năvălit în casa unde erau închiși. Părintele Marina a cerut milă pentru cei mai tineri. Au fost legați doi câte doi și măcelăriți într-un câmp deschis la doi kilometri de Almagro.

Și la Almería persecuția a început la sfârșitul lunii iulie 1936, când comunitatea de frați a fost constrânsă să abandoneze conventul. Cei șase călugări s-au răspândit și s-au refugiat în casele familiilor care uneori îndurau și ele persecuțiile. În săptămânile următoare au fost arestați, unii duși la postul de poliție unde au fost torturați, alții închiși pe navele Astoy-Mendi și Segarra. În timpul lunii septembrie, trei dintre ei au fost uciși la La Lagarta și la Pozos de Tabernas și doi în cimitirul din Almería. Ultimul martir din acest grup a fost laicul dominican Fructuoso Pérez, cunoscut jurnalist catolic. A fost arestat la 26 iulie și dus la postul de poliție și de acolo la închisoarea improvizată în conventul Adoratoarelor. La 3 august a fost mutat pe nava Segarra. A fost asasinat în primele ore ale zilei de 15 august pe plaja din Garrofa, aproape de Almería, și corpul a fost aruncat în mare. După război, rămășițele pământești ale fraților care s-au putut recupera au fost mutate în cimitirul din Almería.

La Huéscar cele 14 călugărițe din mănăstirea „Născătoarea de Dumnezeu”, la începutul conflictului armat, au fost constrânse în case la rude sau persoane caritabile. Mănăstirea a fost jefuită. Sora Ascensión de San José a fost primită de nepoata sa. A rămas în contact cu superioara până când, la 16 februarie 1937, a fost arestată. Vina era că a purtat la gât un crucifix. În subsolurile primăriei, persecutorii săi încercau să o provoace pentru „a o auzi înjurând”, dar ea răspundea rugându-se. Au bătut-o cu sălbăticie lăsând-o leșinată la pământ. Ziua următoare i-au ordonat să urce într-un camion, dar ea nu avea forța de a se ridica; atunci au dusă o cu forța și au pusă o împreună cu alți prizonieri. Ajunși la porțile cimitirului, i-au coborât pe toți și în fața călugăriței i-au împușcat pe prizonieri: între ei era și nepotul său Florencio. I-au cerut din nou să înjure, dar ea a refuzat. La sfârșit au ucisă o lovind-o la cap cu o piatră. Era 17 februarie 1937. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: Ercis.ro