Papa Francisc: Drumul credinței nu este niciodată ca o plimbare în parc
29.06.2022, Vatican (Catholica) - Drumul credinței nu este niciodată ușor pentru nimeni, nici măcar pentru Apostolii Petru și Paul, a spus Papa Francisc în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de miercuri, 29 iunie 2022. „Drumul credinței nu este ca o plimbare, ci este angajant, uneori greu”. Sfântul Părinte a recitat în public rugăciunea Angelus de la amiază pentru a marca Solemnitatea Sfinților Petru și Paul, Sfinții patroni ai orașului Roma. În mesajul său de dinaintea rugăciunii mariane, el a reflectat asupra pasajului din Evanghelia Sf. Matei în care Petru îi spune lui Isus: „Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu”, Pentru Petru, „a fost începutul unui drum: de fapt, va trebui să treacă mult timp înainte ca însemnătatea acelor cuvinte să intre adânc în viața sa, implicând-o în întregime”. Vă oferim discursul Papei după traducerea făcută de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori!
Evanghelia de la Liturghia de astăzi, solemnitatea Sfinților patroni ai Romei, prezintă cuvintele pe care Petru le adresează lui Isus: „Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Matei 16,16). Este o mărturisire de credință pe care Petru o rostește nu pe baza înțelegerii sale umane, ci pentru că Dumnezeu i-a inspirat-o (cf. v. 17). Pentru pescarul Simon, numit Petru, a fost începutul unui drum: de fapt, va trebui să treacă mult timp înainte ca însemnătatea acelor cuvinte să intre adânc în viața sa, implicând-o în întregime. Există o „ucenicie” a credinței, care i-a interesat și pe apostolii Petru și Paul, asemenea aceleia a fiecăruia dintre noi. Și noi credem că Isus este Mesia, Fiul Dumnezeului cel viu, dar este nevoie de timp, răbdare și multă smerenie pentru ca modul nostru de a gândi și de a acționa să adere pe deplin la Evanghelie.
Apostolul Petru a trăit experiența acestui lucru imediat. Chiar după ce i-a declarat lui Isus propria credință, când el vestește că va trebui să sufere și să fie condamnat la moarte, refuză această perspectivă, pe care o consideră incompatibilă cu Mesia. Chiar simte că are datoria de a-l certa pe Învățător, care la rândul Său îl apostrofează: „Mergi în urma Mea, Satană! Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” (v. 23).
Să ne gândim: nu ni se întâmplă și nouă același lucru? Noi repetăm Crezul, îl spunem cu credință; dar în fața încercărilor dure ale vieții, pare că totul se zdruncină. Suntem tentați să protestăm față de Domnul, spunându-i că nu este corect, că trebuie să existe alte căi, mai drepte, mai puțin obositoare. Trăim sfâșierea credinciosului, care crede în Isus, are încredere în El, dar în același timp simte că este greu să îl urmeze și este tentat să caute căi diferite de cele ale Învățătorului. Sfântul Petru a trăit această dramă interioară și a avut nevoie de timp și de maturizare. La început s-a îngrozit la gândul crucii; dar la sfârșitul vieții l-a mărturisit pe Domnul cu curaj, până acolo încât să fie răstignit – conform tradiției – cu capul în jos, pentru a nu fi egal cu Învățătorul.
Și apostolul Paul are propriul parcurs, și el a trecut printr-o lentă maturizare a credinței, experimentând momente de incertitudine și de îndoială. Apariția Celui Înviat pe drumul Damascului, care din persecutor l-a făcut creștin, trebuie văzută ca începutul unui parcurs în timpul căruia apostolul s-a confruntat cu crizele, eșecurile și chinurile continue a ceea ce numește „ghimpe în trup” (cf. 2Corinteni 12,7). Drumul credinței nu este niciodată ca o plimbare în parc, pentru nimeni, nici pentru Petru, nici pentru Paul, pentru nici un creștin. Drumul credinței nu este ca o plimbare, ci este angajant, uneori greu: și Paul, devenit creștin, a trebuit să învețe să fie creștin până la capăt în manieră treptată, mai ales prin momentele de încercare.
În lumina acestei experiențe a Sfinților Apostoli Petru și Paul, fiecare dintre noi se poate întreba: când mărturisesc credința mea în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, fac aceasta cu conștiința că trebuie să învăț mereu, sau presupun că „deja am înțeles tot”? De asemenea: în dificultăți și în încercări mă descurajez, mă plâng, sau învăț să fac din ele ocazie pentru a crește în încredere față de Domnul? De fapt, El – îi scrie Paul lui Timotei – ne eliberează de orice rău și ne duce nevătămați în ceruri (cf. 2Timotei 4,18). Fecioara Maria, Regina Apostolilor, să ne învețe să îi imităm înaintând zi de zi pe calea credinței.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În fiecare zi port în inimă iubita și martirizata Ucraină, care continuă să fie biciuită de atacuri barbare, ca acela care a lovit centrul comercial din Kremenciug. Mă rog pentru ca acest război nesăbuit să se termine repede și reînnoiesc invitația de a persevera, fără încetare, în rugăciunea pentru pace: Domnul să deschidă acele căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reușesc să le găsească! Și să nu neglijăm să ajutăm populația ucraineană, atât de suferindă.
În aceste zile, la Roma, au izbucnit mai multe incendii, favorizate de temperaturile foarte ridicate, în timp ce în atâtea locuri seceta reprezintă de acum o problemă gravă, care provoacă daune serioase activităților de producție și mediului. Doresc să se pună în practică măsurile necesare pentru a face față acestor urgențe și pentru a preveni urgențe viitoare. Toate acestea trebuie să ne facă să reflectăm la ocrotirea creației, care este responsabilitate a noastră, a fiecăruia dintre noi. Nu este o modă, este o responsabilitate: viitorul pământului este în mâinile noastre și cu deciziile noastre!
Astăzi este distribuit aici în piață primul număr al „L’Osservatore di strada”, noul ziar lunar al „L’Osservatore Romano”. În acest ziar, cei din urmă devin protagoniști: de fapt, persoane sărace și marginalizate participă la munca de redactare, scriind, lăsându-se intervievați, ilustrând paginile din acest ziar lunar, care este oferit gratuit. Dacă dorește cineva să dea ceva, poate da voluntar, dar luați-l liber, pentru că este o frumoasă lucrare care vine de la bază, de la săraci, ca exprimare a celor care sunt marginalizați.
În această sărbătoare a Sfinților Apostoli Petru și Paul, patroni principali ai Romei, exprim urările mele romanilor și celor care locuiesc în acest oraș, dorind ca toți să poată găsi în el o primire îngrijită și demnă de frumusețea sa. Roma este un oraș frumos! Reînnoiesc recunoștința mea față de delegația Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, trimisă de Sanctitatea Sa Bartolomeu, frate iubit, și îi transmit lui un salut cordial și fratern.
Salut cu afecțiune pelerinii veniți pentru a-i sărbători pe Arhiepiscopii Mitropoliți, pentru care în această dimineață am binecuvântat palliumul. Vă salut pe voi toți, dragi pelerini, îndeosebi pe cei care provin din Statele Unite ale Americii și din Republica Cehă, din Berlin și din Londra. Salut tinerii de la Mir din Barbara, lângă Ancona, și pe cei din Grest di Zagarolo; precum și participanții la pelerinajul pornit din Aquileia și promovat de Associazione Europea Romea Strata și salut tinerii Neprihănitei. Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
