Catherine Masson: Pauline Jaricot – 1799-1862. Biografie
26.07.2022, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Pauline Jaricot – 1799-1862. Biografie”, scrisă de Catherine Masson și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în formatul 14×20, are 416 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. Redăm o prezentare a cărții în cuvintele lui Jean-Dominique Durand.
Inscripția de pe mormântul în care Pauline Jaricot se va odihni până în 1935, în cimitirul din Loyasse, o prezenta ca „Fondatoare a Operelor de Răspândire a Credinței și a Rozariului Viu”. Formula rezumă o viață bazată pe contemplație și acțiune, rugăciune și opere cu un remarcabil simț al organizării. Pe deplin contemplativă, femeie a rugăciunii, ea era cu totul în lume, după cum o dovedește și angajamentul său pentru dreptate socială.
A scrie biografia Paulinei Jaricot înseamnă a aborda un domeniu complex, care îi cere autorului să urmărească o viață inserată într-un context social, politic și religios, de-a lungul unei perioade istorice frământate. Este ceea ce a reușit Catherine Masson, bazându-se pe numeroasele scrieri ale Paulinei Jaricot și pe un important fond de arhive. Ea ne prezintă o femeie a rugăciunii, pătrunsă de prezența lui Dumnezeu. O prezintă pe femeia, laica de origine burgheză, care nu a ezitat să sfideze prejudecățile timpului său pentru a se confrunta cu o lume în plină schimbare. Ne prezintă o femeie pe deplin lioneză, inserată în structurile sociale și religioase din Lyon, din jurul bisericii Saint-Nizier, inima spirituală a orașului, pe care o frecventa cu asiduitate. Pauline Jaricot a cunoscut aici o veritabilă convertire. Aici s-a conturat vocația ei, în Fourvière va face în secret un vot de castitate. Într-un oraș traumatizat de Revoluție, dar în care procesul de industrializare era foarte rapid la începutul sec. al XIX-lea, își formează convingerile sociale pe care le împărtășește apoi cu un alt mare lionez, Frédéric Ozanam. De asemenea, contextul lionez este inseparabil de angajamentul său față de misiuni, iar crearea Răspândirii Credinței în 1822, cu punerea în aplicare a unui plan de acțiune, i-a permis colectarea de fonduri care au devenit în curând considerabile. La fel cum tradiția mariană, care este foarte vie la Lyon, este inseparabilă de crearea operei atât de originale a Rozariului Viu.
Saint-Nizier, Fourvière, Saint-Policarp, cu muncitorii care lucrează în industria mătăsii, cartusienii, Casa Lorette reprezintă un teritoriu ce evocă vitalitatea catolicismului lionez de la acea vreme, care strânge rândurile în jurul Paulinei Jaricot, cu angajamente în diferite domenii. Unele s-au blocat, așa cum a fost visul unei fabrici ideale, în totalitate creștină, ce s-a spulberat pe fondul unui eșec financiar dramatic și care i-a adus încercări teribile.
Pauline Jaricot s-a pus total în slujba unui demers laic în serviciul Bisericii Catolice, respectând în același timp structurile ecleziale. Potrivit lui Jaques Gadille, „ea a deschis calea pentru rolul ce le revine laicilor, în prim-planul vieții Bisericii”. A fost pionier în multe domenii. Ca femeie și laică, n-a avut o misiune tocmai ușoară, în ciuda faptului că se bucura de o adevărată autoritate printre numeroși preoți și persoane consacrate. Fapt dovedit de ostilitatea unei părți importante a notabililor catolici lionezi care au încercat să o destabilizeze, manifestând față de ea o ură permanentă. Viața sa arată complexitatea locului femeii în Biserică, bucurându-se de recunoașterea instituției, dar având parte în același timp de cele mai jalnice persecuții din partea unei lumi eminamente masculine. Cartea Catherinei Masson, o biografie istorică a unei mari lioneze, este, totodată, foarte actuală în ceea ce privește locul femeilor și al laicilor în Biserică.
