Pelerinajul tinerilor din Dieceza de Iași la Lourdes
29.09.2022, Iași (Catholica) - În perioada 18-25 septembrie 2022, un grup de 40 de tineri aparținând Diecezei de Iași a avut bucuria de a merge în pelerinajul marian la Lourdes organizat de pr. Cristian Diac împreună cu câțiva dintre participanți, în colaborare cu Oficiul pentru Pastorația Tineretului. „‘Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău’ (Gen 12,1). Acest cuvânt i l-a adresat Dumnezeu lui Abraham demult. Ceva similar îți poate spune și ție, astăzi” – începea anunțul postat de pr. Cristian Diac, în completarea afișului, anunț care a fost primit de mulți tineri cu entuziasm și dorință de a merge și de a o întâlni pe Sfânta Fecioară la Lourdes. Cu toate că a fost un pelerinaj organizat din scurt, în aproximativ o lună, venit din inițiativa tinerilor, Măicuța Domnului a avut grijă de toate, până în cele mai mici detalii, începând cu numărul de participanți și terminând cu vremea, care s-a menținut bună până la sfârșit.
Pelerinajul nostru a început cu o Sfântă Liturghie în ziua de duminică, 18 septembrie, în Catedrala veche din Iași, pentru toți cei care au putut participa, astfel încât să ne facem și bagajele spirituale, bagajele fizice fiind deja gata. Așadar, ne-am umplut inimile de prezența lui Isus în Preasfânta Euharistie și am pornit, ulterior, către aeroport. Prima oprire din pelerinaj a fost Barcelona unde, ca punct de referință, am vizitat biserica Sagrada Familia, a cărei construcție a început în anul 1882 și continuă și astăzi, sub instrucțiunile directe și indirecte lăsate de arhitectul Antoni Gaudi. Am celebrat Sfânta Liturghie în capela centrală a bisericii, având parte de un ghidaj introductiv în limba română, care ne-a ajutat să aflăm povestea din spatele bisericii și cum simplitatea, modestia și geniul unui om, Antoni Gaudi, atunci când se îmbină cu spiritualitatea, dă naștere unei adevărate capodopere care se dorește a fi „casa lui Dumnezeu, care este însuși clientul”, cum obișnuia să spună marele arhitect.
De momente de liniște și regăsire spirituală ne-am bucurat și în biserica de la Tibidabo, care se află în proximitatea Barcelonei, un loc în care arhitectura impunătoare a bisericii se îmbină armonios cu simplitatea ei interioară, de unde aveam o priveliște deosebită asupra capitalei Cataloniei. Privilegiul de a fi înnoptat la Montsserat ne-a oferit oportunitatea de a prinde o liniște deosebită în zorii zilei, fără turiști sau zgomot, ca și cum ai fi rămas doar tu cu sufletul tău și cu Dumnezeu într-un cadru montan de poveste. Am avut bucuria de a participa la partea finală a rugăciunii călugărilor benedictini, în cântările lor specifice, introducându-ne în atmosfera de celebrare a Liturghiei, ce a avut loc într-o capelă a mănăstirii.
Punctul central al pelerinajului nostru a fost sanctuarul de la Lourdes, unde rugăciunea în mai multe limbi își găsește exprimarea comună prin trăirea sufletească și prin adresarea ei către Sfânta Fecioară Maria, devenind, într-un anumit sens, cu toții una. Sfântul Rozariu de la ora 21, recitat cu pelerini din toate colțurile lumii, în timpul procesiunii cu lumânări, a avut un ecou aparte în sufletele celor prezenți: multitudinea oamenilor care se rugau în diferite limbi, care cântau la unison „Ave, ave, ave Maria!”, veniți fiecare cu durerile proprii, frământările, mulțumirea, cererile, recunoștința și toate celelalte sentimente, te emoționau până la lacrimi și te făceau să simți că ești parte dintr-un tot unitar, precum bobițele rozariului, uniți de aceleași trăiri pe care le îndreptăm către aceeași dragă Măicuță a noastră: Fecioara Maria.
Sfânta Liturghie de la Grota aparițiilor a fost un moment aparte, plin de o căldură și o liniște a trăirilor cum nu ne-am putut imagina. A fost ca și cum am întâlnit, la nivel de suflet, prezența Sfintei Fecioare – o prezență caldă, tandră, dătătoare de liniște… Programul nostru spiritual a inclus participarea și la Sfânta Liturghie a Națiunilor, ce are loc doar în zilele de miercuri și duminică și care, prin amploarea și varietatea națiunilor prezente, te ducea cu gândul la acea idee de „unitate în diversitate”, dar și la participarea în cadrul unei celebrări solemne, cu incenzare și cântări demne de adevărate Liturghii pontificale.
Am avut bucuria să vizităm locurile în care a copilărit și crescut Sfânta Bernadetta Soubirous și să percepem și mai în profunzime cuvintele lui Isus: „Tată, îți mulțumesc că […] le-ai descoperit acestea celor mici”. În simplitatea acestei sfinte, Măicuța a ales să vorbească omenirii. A rămas așa, ca un gând de însoțire, că poate motivul pentru care auzim tot mai greu glasul Domnului și călăuzirea Măicuței Sale este tocmai lipsa noastră de simplitate sufletească sau complicarea excesivă rațională.
Un alt moment de o sensibilitate deosebită a fost parcurgerea și meditarea Căii Sfintei Cruci, pe dealul din spatele sanctuarului. Textele meditate în timp ce priveai scenele specifice fiecărei stațiuni, în mărime naturală, te făceau să conștientizezi și mai mult cum drumul lui Isus are atât de multe elemente comune cu viața ta și cum, de fapt, el a fost parcurs pentru ca trăirile din viața ta să își găsească sensul și scopul. La drept vorbind, fiecare dintre noi are de parcurs propria sa cale a crucii și Isus a dorit să ne arate cum, căci Domnul nu ne promite drum plin de bucurie, ci unul pe care să ne fie alături.
Procesiunea bolnavilor, în special a celor de cancer, cu Preasfântul Sacrament, a fost impresionantă prin numărul imens de participanți – aproximativ 4000 de însoțitori și persoane suferinde -, care își duceau greutatea suferinței cu demnitate, cu slujire, cu dăruire… Este greu pentru cel aflat în stare de boală, dar la fel de greu este și pentru cel care se îngrijește și, uneori, poate chiar mai dificil, căci, în definitiv, trebuie să ai grijă de doi oameni: de celălalt și de tine. După ce ne-am adunat cu toții în capela națiunilor, în rândul celor peste 5000 de oameni (cu tot cu pelerini) s-a așternut o liniște mormântală și, în tăcere, fiecare era așezat cu sufletul în genunchi în fața Preasfântului Sacrament, cu care am primit și binecuvântarea la finalul acestei procesiuni.
În liniștea nopții, când celebrările de la Grota aparițiilor s-au încheiat, am avut posibilitatea să ne reculegem în tăcere, în fața Sfintei Fecioare și, dacă până atunci poate nu ai reușit să îți privești sufletul dezgolit de orice bravură sau aparență, acolo a fost momentul în care pur și simplu ai rămas doar tu cu Domnul și cu Măicuța, și acea trăire nu poate fi redată în cuvinte, ci doar experimentată personal. În zilele ce au urmat, pelerinajul nostru s-a bucurat de clipe de Cer, pentru suflet, în diferite biserici și bazilici din Nisa, Monaco, Veneția.
Am încheiat într-o notă antoniană, celebrând Sfânta Liturghie duminicală într-o capelă aparținând Bazilicii Sfântul Anton din Padova, unde fiecare dintre noi s-a încredințat mijlocirii acestuia și, odată cu noi, i-am încredințat și pe toți cei pe care îi purtăm în rugăciune. Suntem convinși că fiecare dintre noi are nevoie de cel puțin un miracol, într-o privință sau alta, așa încât ne oferim cu totul Măicuței de la Lourdes, mijlocirii Sfântului Anton și a tuturor sfinților, rugându-i să se roage Domnului pentru ceea ce este necesar fiecăruia, atât pentru viața aceasta, cât mai ales pentru ceea ce vom continua în cealaltă lume.
Cu această rugăciune și cu întreaga noastră recunoștință îi purtăm în suflet pe toți binefăcătorii noștri, pe cei care s-au ocupat de organizarea și bunul mers al acestui pelerinaj, pe cei care au participat, precum și pe toți cei care s-au rugat pentru noi. Tot harul acestor locuri și zile să se reverse asupra tuturor celor menționați și asupra tuturor celor pe care îi vom întâlni pe drumul vieții! Iar Măicuța noastră cerească să primească salutul nostru plin de bucurie și mulțumire pentru că ne-a chemat în acest pelerinaj și pentru tot ce a făcut posibil să trăim în această săptămână, cântându-i din suflet: „Ave, ave, ave Maria!” (Ana Moraru pentru Ercis.ro)
