Penitentul: un păcătos care se simte fiu al Tatălui
14.10.2022, Vatican (Catholica) - Există adesea un raport conflictual între credinciosul laic și Sacramentul Spovezii. Se interpun multe obstacole și scuze pentru a nu merge la Spovadă. Pentru a răspunde la îndoieli și obiecții, Penitențeria Apostolică a promovat seminarul „Celebrarea sacramentului Spovezii astăzi”. Vorbește despre aceasta în interviul pentru „L’Osservatore Romano” regentul Penitențeriei, Monseniorul Krzysztof Józef Nykiel.
– Care sunt motivul și obiectivul acestei noi inițiative?
– Ea vrea să răspundă la o cerere precisă a credincioșilor. Pentru a forma la slujirea de duhovnic pe preoții tineri și pe seminariștii care sunt aproape de hirotonire, de peste treizeci de ani Penitențeria organizează anual, în Postul Mare, cursul despre forul intern. Or, cu ocazia ultimelor ediții, au venit diferite cereri de a putea frecventa cursul și din partea credincioșilor laici, dintre care mulți sunt înscriși la universitățile pontificale din Roma. Cardinalul penitențiar major cu ocazia audienței cu Papa Francisc a prezentat proiectul unui seminar de formare despre Sacramentul Reconcilierii, de data aceasta nu din perspectiva duhovnicului, ci a penitentului, iar Pontiful a primit cu bunăvoință această inițiativă. Iată, așadar, originea și scopul acestei propuneri a noastre care de aceea se adresează tuturor credincioșilor și îndeosebi laicilor, care în mod normal au mai puține oportunități de formare în acest domeniu: a face cunoscut mai bine Sacramentul și, prin urmare, a-l aprecia și a-l trăi cu mai mare entuziasm și frecvență.
– Care vor fi temele tratate?
– În prima sesiune a seminarului, după cuvintele Cardinalului Mauro Piacenza, penitențiar major, vor urma o introducere la fundamentele biblice ale reconcilierii, îngrijită de don Fabio Rosini, și la nodurile antropologice care intră în joc în Sacrament din partea profesorului Mario Polia (simțul de vină, drama conștiinței vinovate, calitatea și condițiile iertării, caracterul relațional al iertării). Vineri înainte de amiază intervenția mea va încerca să răspundă la cele mai răspândite obiecții care se aud în mod normal împotriva acestui Sacrament, în timp ce profesorul García Ibánez și don Marco Panero vor aprofunda, respectiv, oportunitatea spirituală extraordinară reprezentată de reconciliere și câteva elemente pedagogice pentru a se spovedi bine. În sfârșit, în ultima sesiune de vineri după-amiază, părintele Emilio González Magana ne va face să redescoperim semnificația cercetării cugetului și vom asculta câteva mărturii emoționante a trei persoane care au trăit în confesional o experiență profundă de convertire și milostivire.
– Cine este interesat, în ce mod poate participa la seminar?
– Se poate lua parte la seminarul de formare în două moduri: fie în prezență, la Palatul Cancelariei, după ce s-a făcut înscrierea pe situl www.penitenziaria.va și oricum până la ocuparea locurilor din sală; sau de la distanță, conectându-se la canalul YouTube al Dicasterului pentru Comunicare, care transmite lucrările întregului seminar în streaming. În ambele cazuri, participarea este total gratuită.
– Se aude adesea spunându-se că Sacramentul Spovezii este în criză. După părerea Dvs este într-adevăr așa?
– Nu este simplu de dat un răspuns: da, este adevărat sau nu, nu este adevărat. În unele zone ale așa-numitei lumi occidentale, de fapt, pare că s-a înregistrat de-a lungul anilor o anumită criză a practicii Spovezii. O criză care ar trebui situată în contextul mai larg de crize de valori și, mai înainte, de credință care caracterizează societatea noastră contemporană. Cred că motivul acestui lucru trebuie găsit în pretenția omului de a lua locul lui Dumnezeu. El este văzut ca antagonist, obstacol în calea propriei fericiri, o prezență de care ne putem lipsi fără probleme: este „eul” care îi ia locul lui Dumnezeu. Pierzând sensul propriei existențe, omul încearcă atunci să potolească acest gol refugiindu-se uneori în ideologii, în căutarea plăcerii, în posesia de bunuri materiale, în sentimentalism, în individualismul egoist, și așa mai departe. Însă este la fel de adevărat că în multe zone ale lumii (să ne gândim la America Latină, la continentul african și la unele țări asiatice) credința creștină și se răspândește și cu ea, desigur, practica spovezii.
– Așadar, în concret, cum se poate stimula și relansa frumusețea și importanța Sacramentului Reconcilierii în viața creștină?
– În timpul lucrărilor celei de-a XIII-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor despre „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinței creștine”, desfășurate de la 7 la 28 octombrie 2012, a fost amintit de mai multe ori de unii părinți sinodali că „noua evanghelizare trece și prin confesional”. De aceea, cred că ar fi oportun ca preoții în omiliile lor, în cateheze, în exercițiile spirituale pe care le predică persoanelor din comunitățile lor, să aibă curajul de a-i ajuta pe credincioși să perceapă importanța și necesitatea de a primi Sacramentul Pocăinței. În confesional fiecare preot, dezlegând penitentul de păcatul comis, devine comunicator privilegiat al milostivirii divine care pătrunde în interiorul fiecărei conștiințe până acolo încât să provoace convertirea inimii și bucuria mântuirii regăsite.
A ne recunoaște păcătoși ne determină să ne îndreptăm inima noastră spre Domnul implorând iertarea sa care face noi toate lucrurile în viața celor care cu umilință se încredințează lui și se încred în iubirea sa. În afară de aceasta, ar trebui stimulată celebrarea sacramentului ca moment liturgic trăit la nivel de comunitate și de parohie, dar și de decanat sau de zonă pastorală. În sfârșit, preoții să încerce să dedice mai mult timp posibil celebrării sacramentului. Face rău a vedea uneori, în unele parohii, confesionalele pustii, fără nici măcar o indicare a orarului pentru a se putea spovedi. Este clar că astfel se stinge inițiativa credincioșilor care, mișcați de Duh, doresc să se apropie de Sacrament. Toți marii duhovnici sfinți – Sfântul Vincențiu Pallotti, Sfântul Iosif Cafasso, Sfântul Ioan Maria Vianney, Sfântul Leopold Mandić, Sfântul Pius de Pietrelcina și mulți alții – rămâneau în schimb ore și ore la confesional, așteptând să primească pe fiul pierdut cu bucurie.
– Ce sfaturi ați da unui credincios pentru o spovadă bună?
– Pentru a se spovedi bine, înainte de toate trebuie să se dispună la prezența lui Dumnezeu, să simtă interior dorința de a cere iertare și de a se reconcilia cu el. Este vorba de acea atitudine pe care o numim căință. Apoi să îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne lumineze și să ne inspire în examinarea vieții noastre și în recunoașterea păcatelor noastre, eventual cu ajutorul unei bune cercetări a cugetului. După această pregătire, să ne apropiem de confesional și să spunem preotului toate păcatele grave pe care nu le-am spovedit înainte. Să ne oprim atenția nu numai asupra răului comis, ci și asupra tuturor acelor ocazii în care am fi putut să facem bine și nu l-am făcut. Să ne amintim mereu să deschidem inima noastră duhovnicului cu maximul adevăr și transparență, pentru că în acel moment nu vorbim acelei persoane determinate, ci lui Isus însuși! În sfârșit, duhovnicul îl dezleagă pe penitent și îi dă o pocăință: nu o pedeapsă, ci o formă de reparare pentru răul provocat cu păcatele. O spovadă bună și sinceră este exprimarea credinței noastre în milostivirea lui Dumnezeu care nu încetează niciodată să ierte păcatele noastre. Acest adevăr ne este amintit de atâtea ori de Papa Francisc.
– Care sunt așteptările Penitențeriei Apostolice față de acest seminar?
– Așa cum am spus mai înainte, nutrim speranță vie că, la încheierea seminarului despre spovadă, credincioșii laici au putut să aprofundeze unele aspecte ale sacramentului Reconcilierii, un Sacrament care, probabil mai mult decât celelalte, este adesea neglijat. Așadar, doresc ca această inițiativă să poată contribui, măcar în parte, să îi facă pe participanți să redescopere și să se „îndrăgostească” din nou de Sacramentul milostivirii, așa încât să poată plonja cu mai mare încredere și frecvență în oceanul infinit al iubirii divine. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
