Martori ai credinței și ai carității în mijlocul masacrului nazist de la Boves
16.10.2022, Iași (Catholica) - După armistițiul din 8 septembrie 1943, armata germană a luat controlul zonei centru-nord a Italiei. Boves, în provincia Cuneo, era situată într-un punct crucial pentru distribuirea trupelor care blocau fuga militarilor italieni. Exista în zonă și o activitate partizană intensă, susținută de soldați din armata italiană care căutau refugiu pentru a nu fi deportați în Germania. Se inserează în acest context martiriul parohului, don Giuseppe Bernardi și al vicelui său, don Mario Ghibaudo, uciși de naziști la 19 septembrie când orășelul a fost incendiată și 24 de persoane și-au pierdut viața în represalii. Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinților, reprezentându-l pe Papa Francisc, a prezidat beatificarea celor doi preoți duminică după-amiază, 16 octombrie 2022, în Piața Avis a Madonna dei Boschi la Boves.
Ambii preoți au împărtășit tragicul destin al altor bovesani, victime ale primei represalii naziste împotriva populației civile italiene, și n-au ezitat să-și cruțe viața lor pentru a salva comunitatea. Totul s-a petrecut în dimineața de duminică, 19 septembrie 1943, când o mașină cu doi militari germani a ajuns în sat. Partizanii i-au surprins, i-au capturat și îi transportat în Val Colla. După o oră au venit la Boves mulți soldați naziști care au distrus centrala telefonică locală, pentru a împiedica orice comunicare. Militarii s-au îndreptat spre râul Colla și ajunși pe lângă târgul Tetti Sergent s-au ciocnit cu partizanii. În timpul bătăliei au murit un partizan și un german.
La ora 13.00, trupele SS implicate în ciocnirea armată s-au întors la Boves unde puțin după aceea a venit restul plutonului german din Cuneo, comandat de generalul Joachim Peiper. Oficialul l-a însărcinat pe parohul don Bernardi și pe industriașul Antonio Vassallo să trateze cu partizanii pentru predarea celor doi prizonieri, a mașinii și a cadavrului celui căzut. În caz de succes, Boves ar fi fost cruțat, dar Peiper a refuzat să pună în scris angajamentul: „Cuvântul de onoare al unui oficial german valorează ca scrierile tuturor italienilor”. După o scurtă negociere, partizanii au predat prizonierii, mașina și cadavrul celui căzut. Însă generalul Peiper tot a ordonat represaliile: trupele SS au tras și au ucis civili neînarmați, dând foc localității. Ce putea face doi preoți în fața militarilor înarmați și în mijlocul populației lipsite de apărare și terorizate? Au desfășurat misiunea lor până la sfârșit: ducând iertarea lui Dumnezeu, binecuvântând și dezlegându-i pe enoriași. Au mărturisit credința lor, caritatea lor și și-au jertfit viața lor. Naziștii le-au rezervat tocmai preoților sfârșitul cel mai brutal. Cei doi au fost stropiți cu benzină, puși pe o grămadă de lemne căreia i s-a dat foc. Bilanțul represaliilor a fost de 350 de case incendiate, 24 de uciși, între care don Bernardi, don Ghibaudo și Vassallo.
În august 1940, în buletinul parohiei, don Bernardi în mod inconștient a relatat, pentru sărbătoarea patronului la 24 august, propriul martiriu: „Sfântul Bartolomeu, patron de Boves. Cine este sfântul? Este eroul credinței și al iubirii față de Dumnezeu. Eroul trăiește pentru un ideal; acestui ideal îi dăruiește complet tot ceea ce are, chiar și viața însăși numai pentru a ajunge la el. Sfântul, martirul îl iubește pe Dumnezeu, îl glorifică pe Dumnezeu în sine însuși și în sufletele fraților. Nici sărăcia, nici disprețul celor răi, nici închisoarea, nici moartea nu-l va reține de la misiunea sa. Va muri dacă este necesar în mijlocul chinurilor atroce pentru a striga tuturor de pe eșafodul său că credința sa și iubirea sa față de Dumnezeu este mai puternică decât moartea.”
Don Giuseppe Bernardi s-a născut la Caraglio la 25 noiembrie 1897. La zece ani a intrat în seminarul din Cuneo și formarea sa a fost marcată de participarea în calitate de auxiliar la Primul Război Mondial. Hirotonit preot în 1923, la 29 iunie 1938 a început slujirea sa ca paroh la Boves. Stilul său era patern și autoritar, foarte aproape de oamenii pe care-i evangheliza. Don Mario Ghibaudo s-a născut la Borgo San Dalmazzo la 18 ianuarie 1920. În ziua primei împărtășanii a simțit chemarea la preoție și a intrat în seminarul din Cuneo în octombrie 1929. Înzestrat cu bună capacitate intelectuală, a trăit cu angajare și responsabilitate formarea sa. Era pasionat de muzică și de munți. Hirotonit preot la 19 iunie 1943, a fost trimis ca vice-paroh la Boves. S-a ocupat de tineri: cei din parohie, cei din cazarma locală, cei de pe front. În timpul orelor violenței, era în piață: s-a dedicat pentru a-i salva pe toți. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
