Sfatul pentru rugăciune al Papei Francisc: Doar să fim cu Isus fără alte scopuri
16.11.2022, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a oferit miercuri, 16 noiembrie 2022, sfaturi pentru a construi „o relație mai matură, mai frumoasă, cu Domnul” prin rugăciune. Vorbind în cadrul audienței sale generale ținute în Piața San Pietro în dimineața rece, înnorată, de 16 noiembrie, Pontiful a vorbit despre dezolarea spirituală și apropierea de rugăciune nu doar pentru a căuta „satisfacție emoțională” sau ca „un simplu schimb”. „Multe rugăciuni ale noastre sunt puțin de acest tip, sunt cereri de favoruri adresate Domnului, fără un adevărat interes față de El”, a spus Sfântul Părinte. „Ne face foarte bine să învățăm să stăm cu El, să stăm cu Domnul fără alt scop, exact așa cum ni se întâmplă cu persoanele pe care le iubim: dorim să le cunoaștem tot mai mult, pentru că este frumos a sta cu ele.”
Papa a arătat exemplul relației unui copil cu părinții săi. Adesea copiii îi caută pe părinți „pentru a obține ceva de la ei, o jucărie, bani pentru a cumpăra o înghețată, o permisiune… Și astfel îi căutăm nu pentru ei înșiși, ci pentru un interes. Și totuși, darul cel mai mare sunt ei, părinții, și aceasta o înțelegem treptat, pe măsură ce creștem”. „Iubiți frați și surori, viața spirituală nu este o tehnică la dispoziția noastră, nu este un program de ‚bunăstare’ interioară pe care ne revine nouă să îl programăm. Nu. Viața spirituală este relația cu Cel Viu, cu Dumnezeu, care nu poate fi redus la categoriile noastre.”
Sfaturile Pontifului cu privire la rugăciune au fost parte a celei de-a opta sa cateheze din seria săptămânală despre discernământul spiritual, care a început la sfârșitul lunii august. Construind pe recenta sa cateheză despre dezolarea spirituală, el a subliniat că experiența dezolării „poate să fie ocazie de creștere. De fapt, dacă nu există puțină insatisfacție, puțină tristețe salutară, o capacitate sănătoasă de a locui în singurătate și de a sta cu noi înșine fără a fugi, riscăm să rămânem mereu la suprafața lucrurilor și să nu luăm contact niciodată cu centrul existenței noastre. Dezolarea provoacă o ‚scuturătură a sufletului’: când cineva este trist este ca și cum sufletul s-ar zdruncina; menține treji, favorizează vigilența și smerenia și ne protejează de vântul capriciului.”
„Pentru mulți sfinți și sfinte, neliniștea a fost un stimulent decisiv pentru a face o cotitură în propria viață. Această seninătate artificială nu merge, în timp ce este bună neliniștea sănătoasă, inima neliniștită, inima care încearcă să caute drumul. De exemplu, este cazul lui Augustin de Hipona sau al lui Edith Stein sau al lui Iosif Benedict Cottolengo sau al lui Charles de Foucauld. Alegerile importante au un preț pe care viața îl prezintă, un preț care este la îndemâna tuturor: adică alegerile importante nu vin din loterie, nu; au un preț și tu trebuie să plătești acel preț. Este un preț pe care tu trebuie să îl plătești cu inima ta, este un preț al deciziei, un preț de a duce înainte un pic de efort. Nu este gratis, dar este un preț la îndemâna tuturor. Noi toți trebuie să plătim această decizie pentru a ieși din starea de indiferență, care ne aruncă jos, mereu.”
Sfântul Părinte a arătat că în Evanghelie „Isus era adesea înconjurat de atâția oameni care îl căutau pentru a obține ceva, vindecări, ajutoare materiale, dar nu pur și simplu pentru a sta cu El. Era presat de mulțimi, și totuși era singur. Unii sfinți, și chiar unii artiști, au meditat asupra acestei condiții a lui Isus. Ar putea să pară straniu, ireal, să îl întrebăm pe Domnul: ‚Ce mai faci?’ Dar este în schimb o manieră foarte frumoasă de a intra într-o relație adevărată, sinceră, cu umanitatea Sa, cu suferința Sa, precum și cu singurătatea Sa. Cu El, cu Domnul care a dorit să împărtășească până la capăt viața Sa cu noi.”
