Ultima oară când un Papă a celebrat funeraliile predecesorului său
04.01.2023, Vatican (Catholica) - Este de înțeles că apropiata celebrare a funeraliilor Papei emerit Benedict al XVI-lea de către Papa Francisc a fost prezentată drept ceva fără precedent în istoria Bisericii din epoca modernă. Inedită, fără îndoială, a fost retragerea Papei Ratzinger, motivată de vârstă și de lipsa forței fizice și psihice pentru a putea susține responsabilitățile și povara angajamentelor cerute de pontificat. Dar un Suveran Pontif în funcție care prezidează înmormântarea predecesorului său în Vatican este un fapt care are un precedent destul de recent în contextul istoriei de două mii de ani a Bisericii.
S-a întâmplat în februarie 1802, cu ocazia funeraliilor solemne ale Papei Pius al VI-lea, celebrate în Bazilica San Pietro de succesorul său, Papa Pius al VII-lea. Defunctul, născut Giannangelo Braschi (Cesena 1717 – Valence 1799), a fost ales Pontif în 1775 și, după o lungă domnie, a murit în exil în Franța, ca prizonier al lui Napoleon. Funeraliile au avut loc la Valence, imediat după moartea sa, în timp ce „novendialis” (cele nouă zile de doliu înainte de un Conclav) au avut loc la Veneția, orașul în care Cardinalii se adunaseră pentru a alege succesorul pe tronul lui Petru.
Papa Pius al VII-lea, care a fost ales la 14 martie 1800, a dorit ca rămășițele predecesorului său să fie aduse la Roma. Acestea au fost exhumate în decembrie 1801 și au călătorit de la Valence la Marsilia și de acolo, cu vaporul, la Genova. După ce a debarcat în Italia, trupul Pontifului exilat a început un pelerinaj triumfal, cu funeralii solemne celebrate la fiecare oprire. La 17 februarie 1802, a avut loc „magnifica intrare triumfală în Roma”, Cardinalii așteptând rămășițele la Ponte Milvio. Ceremonia solemnă de înmormântare a fost celebrată în Bazilica San Pietro, în prezența Papei Pius al VII-lea.
Rămășițele Papei Pius al VI-lea nu s-au odihnit însă: inima și „precordiul” (denumirea antică a organelor și formațiunilor anatomice din cavitatea toracică din jurul inimii, considerate a fi sediul afecțiunilor, sentimentelor și sensibilității) Papei Pius al VI-lea au fost aduse la Valence în 1802, la cererea explicită a guvernului de la Paris, cu o lungă călătorie de întoarcere care a inclus diverse opriri în Franța. Dar, în 1811, inima a fost, din nou, adusă la Roma. (Andrea Tornielli pentru Vatican News)
