Cardinalul De Donatis la Liturghia pentru Papa emerit Benedict al XVI-lea
13.01.2023, Vatican (Catholica) - „A fost un mare teolog pentru că a fost un mare îndrăgostit de Dumnezeu, și de atâtea ori a repetat că Biserica nu crește prin prozelitism, ci prin atracție. În aceste zile li s-a întâmplat tuturor să reia unele texte ale sale, să revadă unele imagini, să readucă la inimă unele momente împărtășite în anii pontificatului său. Papa Benedict s-a prezentat lumii cu umilință și respect, cu determinare și ascultare, dând și semnale noi Bisericii din Roma, cu participarea sa anuală la începerea întâlnirii diecezane, cu un magisteriu dens și în același timp clar și puternic.” Joseph Ratzinger, Papă, dar și Episcop de Roma, teolog, îndrăgostit de Dumnezeu („Doamne, te iubesc”, ultimele sale cuvinte) și de Biserică: în omilia de la Liturghia pentru Papa Benedict al XVI-lea, celebrată ieri seară în Bazilica San Giovanni in Laterano, Cardinalul Vicar general al Sanctității Sale pentru Dieceza de Roma, Mons. Angelo De Donatis, a amintit câteva momente fundamentale ale pontificatului și raportului cu capitala.
Pornind de la textul vindecării leprosului din Mc 1,40-45 – care pentru Papa emerit, prin gestul și cuvintele lui Cristos, întrupa „toată istoria mântuirii, […] voința lui Dumnezeu de a ne vindeca, de a ne purifica de răul care ne desfigurează și care ruinează relațiile noastre” – Cardinalul a afirmat că și Papa Benedict ne-a „condus de mână, învățându-ne să îl cunoaștem pe Domnul și să ne îndreptăm mereu privirea spre El, Isus din Nazaret, Cristos care împărtășește umanitatea noastră, moare și învie pentru noi. Am putea spune că sinteza întregii sale experiențe de viață, de studiu, de învățătură, a fost numai persoana Fiului lui Dumnezeu, amintindu-ne constant că fără El nu are sens a fi creștini.”
Mons. De Donatis a trecut apoi la descrierea raportului lui Ratzinger cu Dieceza de Roma: „Din cei 95 de ani de viață ai săi, Papa Benedict a trăit patruzeci de ani în acest oraș al nostru de care era profund legat; este suficient să ne gândim la raportul deosebit pe care îl avea cu preoții și cu oamenii din Casalbertone, în parohia unde a fost titular. De zeci de ori a mers la «Santa Maria Consolatrice» pentru sărbătoarea patronală, pentru a administra Mirul, sau chiar numai pentru a fi la cină cu preoții”. După aceea, omilia rostită la 7 mai 2005 când, ales Papă de puțin timp, Benedict al XVI-lea în San Giovanni in Laterano a luat în posesie Catedrala Episcopului de Roma: s-a definit „slujitor al lui Dumnezeu”, dar și „om fragil și slab, care în mod constant are nevoie de purificare și de convertire”, încheind cu o referință puternică la Euharistie, grație căreia „Biserica se renaște mereu din nou”. Pentru că Biserica, pentru Ratzinger, „nu este altceva decât acea rețea, comunitatea euharistică, în care noi toți devenim un singur trup și îmbrățișăm toată lumea”. Și „a prezida în doctrină și a prezida în iubire, la sfârșit, trebuie să fie una: toată doctrina Bisericii, la sfârșit, conduce la iubire”.
Cardinalul vicar a definit această invitație încă actuală: „Chiar dacă suntem străbătuți de ispite și de încercări, noi credem că grație Euharistiei Biserica se naște din nou. Compasiunea lui Isus nu s-a oprit, Domnul nu a uitat de noi, El este «Dumnezeul apropiat», mâna Sa întinsă spre leprele noastre. A spus aceasta clar Papa Benedict al XVI-lea pentru a cincizecea aniversare a Conciliului: «Focul Duhului Sfânt, focul lui Cristos nu este un foc devorator, distructiv; este un foc silențios, este o mică flacără de bunătate, de bunătate și de adevăr, care transformă, dă lumină și căldură»”. Papa emerit „a iubit intens Biserica. Toate deciziile mai importante ale vieții le-a luat amintind: căile Domnului nu sunt căile noastre, dar, când este urmată cu iubire voința sa și nu voința noastră, suntem în pace”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
