Papa Francisc: A-l urma pe Isus cere curajul de a părăsi păcatele noastre
22.01.2023, Vatican (Catholica) - În discursul său de duminică, 22 ianuarie 2023, de dinaintea rugăciunii Angelus, Papa Francisc a spus că a-l urma pe Isus cere curajul de a lăsa în urmă păcatele noastre. Vorbind de la fereastra Palatului Apostolic, Pontiful a spus că viciile și păcatele noastre „sunt ca niște ancore care ne blochează la mal și ne împiedică să înaintăm în larg”. A adăugat că pentru a porni în „noua aventură” de a-l urma pe Cristos, trebuie să începem „de la a cere iertare: iertare pentru lucrurile care nu au fost frumoase: părăsesc acele lucruri și merg înainte. Dar trebuie să părăsim și ceea ce ne împiedică să trăim pe deplin, ca de exemplu fricile, calculele egoiste, garanțiile pentru a rămâne în siguranță trăind lejer. Și trebuie renunțat și la timpul care se irosește în spatele atâtor lucruri inutile.” Vă redăm mesajul Papei Francisc, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, Evanghelia liturgiei (Matei 4,12-23) relatează chemarea primilor discipoli care, pe lacul Galileei, lasă toate pentru a-l urma pe Isus. Unii dintre ei deja îl întâlniseră, grație lui Ioan Botezătorul, și Dumnezeu pusese în ei sămânța credinței (cf. Ioan 1,35-39). Și iată că acum Isus se întoarce să îi caute acolo unde trăiesc și muncesc. Domnul ne caută mereu; Domnul mereu se apropie de noi, mereu. Și de data aceasta le adresează o chemare directă: „Veniți după mine!” (Matei 4,19). Și ei, „părăsind îndată năvoadele, l-au urmat” (v. 20). Să ne oprim asupra acestei scene: este momentul întâlnirii decisive cu Isus, acela pe care și-l vor aminti toată viața și care intră în Evanghelie. De atunci îl urmează pe Isus și, pentru a-l urma, părăsesc.
A părăsi pentru a urma. Cu Isus este așa mereu. Putem începe în vreun mod să simțim fascinația Sa, eventual grație altora. Apoi cunoașterea poate să devină mai personală și să aprindă o lumină în inimă. Devine ceva frumos de împărtășit: „Știi, acel text din Evanghelie m-a impresionat, acea experiență de slujire m-a atins”. Vreun lucru care ne atinge inima. Și așa au făcut și primii discipoli (cf. Ioan 1,40-42). Dar mai devreme sau mai târziu, vine momentul în care este necesar a părăsi pentru a-l urma (cf. Luca 11,27-28). Și acolo trebuie să ne decidem: părăsim unele certitudini și pornim pentru o nouă aventură, sau rămânem acolo unde suntem? Este un moment decisiv pentru fiecare creștin, pentru că aici se joacă sensul a tot restul. Dacă nu găsim curajul de a porni la drum, există riscul de a rămâne spectatori ai propriei existențe și de a trăi credința pe jumătate.
Așadar, a sta cu Isus cere curajul de a părăsi, de a porni la drum. Ce trebuie să părăsim? Desigur, viciile noastre și păcatele noastre, care sunt ca niște ancore care ne blochează la mal și ne împiedică să înaintăm în larg. Pentru a începe să părăsim este corect să pornim de la a cere iertare: iertare pentru lucrurile care nu au fost frumoase: părăsesc acele lucruri și merg înainte. Dar trebuie să părăsim și ceea ce ne împiedică să trăim pe deplin, ca de exemplu fricile, calculele egoiste, garanțiile pentru a rămâne în siguranță trăind lejer. Și trebuie renunțat și la timpul care se irosește în spatele atâtor lucruri inutile. Cât de frumos este a părăsi toate acestea pentru a trăi, de exemplu, riscul obositor dar satisfăcător al slujirii, sau pentru a dedica timp rugăciunii, așa încât să creștem în prietenia cu Domnul. Mă gândesc și la o tânără familie, care părăsește viața liniștită pentru a se deschide la aventura imprevizibilă și foarte frumoasă a maternității și paternității. Este un sacrificiu, dar este suficientă o privire la copii pentru a înțelege că era corect a părăsi anumite ritmuri și comodități, pentru a avea această bucurie. Mă gândesc la anumite profesii, de exemplu la un medic sau la un lucrător sanitar care au renunțat la atâta timp liber pentru a studia și a se pregăti, și acum fac bine dedicând multe ore din zi și din noapte, multe energii fizice și mentale pentru bolnavi. Mă gândesc la muncitorii care părăsesc comoditățile, care părăsesc acel dolce far niente (a nu face nimic) pentru a aduce acasă pâinea. Așadar, pentru a împlini viața trebuie acceptată provocarea de a părăsi. La aceasta invită Isus pe fiecare dintre noi astăzi.
Și cu privire la aceasta vă las câteva întrebări. Înainte de toate: eu îmi amintesc de vreun „moment forte” în care deja l-am întâlnit pe Isus? Fiecare dintre noi să se gândească la propria istorie: în viața mea a fost vreun moment forte în care l-am întâlnit pe Isus? Și ceva frumos și semnificativ ce s-a petrecut în viața mea pentru că am părăsit alte lucruri mai puțin importante? Și astăzi, există ceva la care Isus îmi cere să renunț? Care sunt lucrurile materiale, modurile de a gândi, obișnuințele pe care am nevoie să le părăsesc pentru a spune cu adevărat „da”? Să ne ajute Maria să spunem, ca ea, un „da” deplin lui Dumnezeu, să știm să părăsim ceva pentru a-l urma mai bine. Nu vă fie frică să părăsiți dacă este pentru a-l urma pe Isus, mereu ne vom simți mai bine și vom fi mai buni.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Această a treia duminică din timpul de peste an este dedicată în mod special Cuvântului lui Dumnezeu. Să redescoperim cu uimire faptul că Dumnezeu ne vorbește, îndeosebi prin Sfintele Scripturi. Să le citim, să le studiem, să le medităm, să ne rugăm cu ele. În fiecare zi să citim un text din Biblie, în special din Evanghelie: acolo Isus ne vorbește, ne luminează, ne conduce. Și vă amintesc ceea ce am spus alte dăți: să aveți o mică Evanghelie, o Evanghelie de buzunar, pentru a o purta în geantă, mereu cu voi; și atunci când există un moment în timpul zilei, să citiți ceva din Evanghelie. Isus este cel care ne însoțește. O mică Evanghelie de buzunar, mereu cu noi.
Astăzi doresc să vă exprim urări de pace și de tot binele tuturor celor care în Extremul Orient și în diferite părți ale lumii celebrează Anul Nou lunar. Totuși, în această circumstanță bucuroasă nu pot să nu exprim apropierea mea spirituală față de cei care trec prin momente de încercare provocate de pandemia de coronavirus, în speranța ca dificultățile actuale să fie depășite curând. În sfârșit, doresc ca gentilețea, sensibilitatea, solidaritatea și armonia, care se experimentează în aceste zile în familiile reunite tradițional, să poată impregna și caracteriza mereu raporturile noastre, familiale și sociale, pentru a putea trăi o viață senină și fericită. An Nou fericit!
Gândul meu, cu durere, se îndreaptă îndeosebi spre Myanmar, unde a fost incendiată și distrusă biserica Fecioarei Ridicării la Cer, în satul Chan Thar, unul din locurile de cult cele mai vechi și importante din țară. Sunt aproape de populația civilă lipsită de apărare, care în multe orașe este supusă la grea încercare. Să dea Dumnezeu să se termine repede acest conflict și să se deschidă un timp nou de iertare, de iubire și de pace. Să o rugăm împreună pe Preasfânta Fecioară Maria pentru Myanmar. [„Bucură-te, Marie…”]
În afară de aceasta, vă invit să ne rugăm pentru ca să înceteze actele de violență în Peru. Violența stinge speranța unei soluționări drepte a problemelor. Încurajez toate părțile implicate să întreprindă calea dialogului între frați din aceeași națiune, respectând pe deplin drepturile umane și statul de drept. Mă unesc cu Episcopii peruvieni în a spune: „No a la violencia, venga de donde venga! No más muertes!” [„Nu violenței, de oriunde ar veni! Să nu mai fie morți!”] Sunt peruvieni în piață!
Ajung din Camerun semnale pozitive, care fac să se spere într-un progres adevărat în rezolvarea conflictului din regiunile anglofone. Încurajez toate părțile semnatare ale Acordului să persevereze pe calea dialogului și a înțelegerii reciproce, pentru că numai în întâlnire se poate proiecta viitorul. Adresez salutul meu vouă tuturor, veniți din Italia și din alte țări. Salut pelerinii din Spalato, Varșovia – sunt atâția polonezi, văd steagurile – și Mérida-Badajoz (Spania), precum și pe cei din Ascoli Piceno, Montesilvano și Gela, grupul de la Școala „Îngerul Păzitor” din Alessandria, cel al Tineretului Înflăcărat Marian din Roma și membrii Asociației de Psihologie Catolică.
În aceste zile, în timp ce ne rugăm îndeosebi pentru unitatea deplină a tuturor creștinilor, să nu uităm, vă rog, să invocăm pacea pentru martirizata Ucraina: Domnul să întărească și să susțină acel popor care suferă mult! Suferă mult! Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Și copiilor Neprihănitei. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine! Poftă bună și la revedere!
