Papa Francisc a explicat prima vestire a lui Isus

25.01.2023, Vatican (Catholica) - Papa Francisc le-a spus miercuri creștinilor că dacă doresc să îl înțeleagă pe Isus, trebuie să fie atenți la „vestea cea bună” pe care o aduce în predica Sa din sinagoga din Nazaret, când spune că El este împlinirea profeției lui Isaia din Vechiul Testament. La audiența sa generală din 25 ianuarie, Pontiful a spus că atunci când Isus intră în sinagogă și citește pasajul din Isaia, „îi surprinde pe toți cu o «predică» foarte scurtă, dintr-o singură frază, o singură frază. Și spune așa: «Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o» (Luca 4,21). Aceasta a fost predica lui Isus”. „Aceasta înseamnă că pentru Isus acel text profetic conține esențialul a ceea ce dorește El să spună despre sine. Așadar, de fiecare dată când noi vorbim despre Isus, ar trebui să mergem după acea primă vestire a Sa”.

Pasajul citit de Isus și redat de Sf. Luca este: „Duhul Domnului este asupra Mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului” (Luca 4,18-19). Sfântul Părinte a identificat cinci elemente esențiale în acea primă vestire: bucuria, eliberarea, lumina, vindecarea și uimirea. El a spus în primul rând că „nu se poate vorbi despre Isus fără bucurie, pentru că credința este o minunată istorie de iubire de împărtășit. A-l mărturisi pe Isus, a face ceva pentru alții în numele Său, înseamnă a spune printre rândurile vieții că am primit un dar așa de frumos încât niciun cuvânt nu este suficient pentru a-l exprima… Un creștin trist poate vorbi despre lucruri foarte frumoase, dar totul este zadarnic dacă vestea pe care o transmite nu este bună”.

În privința eliberării, Pontiful a explicat că faptul că Isus spune că a fost trimis „să proclame celor captivi eliberarea” înseamnă că acela care îl vestește pe Dumnezeu „nu poate să pună presiune asupra celorlalți, ci să îi ușureze: a nu impune poveri, ci a ridica din ele; a duce pace, nu a duce sentimente de vinovăție… Cel care îl mărturisește pe Cristos arată frumusețea țintei, mai mult decât oboseala drumului.” Referindu-se la profeția lui Isaia că acela care va veni va reda orbilor vederea, Papa a arătat că „în toată Biblia, înainte de Cristos, nu apare niciodată vindecarea unui orb, niciodată. Era un semn promis care avea să vină cu Mesia. Dar aici nu este vorba numai de vederea fizică, ci de o lumină care arată viața în mod nou. Este o «venire la lumină», o renaștere care are loc numai cu Isus”, care „ne aduce lumina filiației: El este Fiul iubit al Tatălui, Cel viu pentru totdeauna; și cu El și noi suntem fii ai lui Dumnezeu iubiți pentru totdeauna, în pofida greșelilor și defectelor noastre”.

Papa Francisc a dedicat cea mai mare parte a catehezei sale subiectului vindecării, în particular vindecarea de vinovăție și de povara păcatului. „Isus spune că a venit «să redea libertatea celor asupriți». Asuprit este cel care în viață se simte strivit de ceva ce se întâmplă: boli, trude, poveri pe inimă, sentimente de vinovăție, greșeli, vicii, păcate”. Referitor la sentimentul de vinovăție, Papa a spus că „ne asuprește mai ales acel rău pe care nici un medicament sau remediu uman nu îl pot vindeca: păcatul… Dar vestea bună este că acest rău vechi, păcatul, care pare invincibil, cu Isus nu mai are ultimul cuvânt. Eu pot să păcătuiesc pentru că sunt slab. Fiecare dintre noi poate să facă aceasta, dar acesta nu este ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt este mâna întinsă a lui Isus care te ridică din păcat.”

Pontiful a subliniat că „Domnul are mereu mâna întinsă. Numai trebuie să te prinzi și să te lași purtat… De păcat Isus ne vindecă mereu… Ne vindecă mereu și gratuit”. A arătat în continuare că acela care „poartă poveri are nevoie de o mângâiere asupra trecutului… Are nevoie de iertare. Și cine crede în Isus are tocmai aceasta de dăruit celorlalți: forța iertării, care eliberează sufletul de orice datorie.” Atunci când Isus a spus că a venit „să vestească un an de bunăvoință al Domnului” (Luca 4,19), a explicat Papa, El a declarat un jubileu, dar „nu era un jubileu programat, ca acelea pe care le facem acum”. „Cu Cristos harul care face nouă viața vine și uimește mereu. Cristos este Jubileul de fiecare zi, de fiecare oră, care se apropie de tine, pentru a te mângâia, pentru a te ierta. Și vestirea lui Isus trebuie să aducă mereu uimirea harului. Această uimire… «Nu pot să cred, am fost iertat, am fost iertată». Dar așa de mare este Dumnezeul nostru!”

Mesajul Papei de la audiența generală a fost al treilea din noua serie săptămânală de cateheze despre evanghelizare și zelul apostolic. După discursul său, Sfântul Părinte a menționat că în 27 ianuarie va fi celebrată Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului, „în amintirea acelei exterminări a milioane de evrei și de oameni de alte religii care nu trebuie nici uitată, nici negată. Nu poate exista un angajament susținut pentru a construi împreună fraternitatea fără a risipi mai întâi rădăcinile urii și violenței care au alimentat oroarea Holocaustului”. „În gândurile și rugăciunile noastre, fie ca Ucraina, atât de chinuită, să nu lipsească”, a mai spus el. „În această dimineață am avut o întâlnire cu liderii diferitelor confesiuni de credință care se află în Ucraina – toate unite – și mi-au vorbit despre durerea acelui popor. Să nu uităm niciodată, în fiecare zi, să ne rugăm pentru pacea definitivă în Ucraina.”