Papa Francisc: Schimbarea la față, o anticipare a paradisului
05.03.2023, Vatican (Catholica) - La Schimbarea la față, a spus astăzi Papa Francisc, discipolii au văzut cu ochii lor „frumusețea și strălucirea Iubirii divine întrupate în Cristos. Au avut o anticipare a paradisului! Ce surpriză pentru discipoli! Au avut sub ochii lor atâta timp fața Iubirii și nu își dăduseră seama niciodată cât era de frumoasă!” Afirmațiile au fost făcute în discursul dinaintea rugăciunii „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a doua duminică din Postul Mare este proclamată Evanghelia Schimbării la față: Isus ia cu sine, pe munte, pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, și li se revelează în toată frumusețea sa de Fiu al lui Dumnezeu (cf. Mt 17,1-9). Să ne oprim un moment asupra acestei scene și să ne întrebăm: în ce constă această frumusețe? Ce anume văd discipolii? Un efect spectaculos? Nu, nu este aceasta. Văd lumina sfințeniei lui Dumnezeu strălucind pe fața și pe hainele lui Isus, imagine perfectă a Tatălui. Se revelează maiestatea lui Dumnezeu, frumusețea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este Iubire, așadar discipolii au văzut cu ochii lor frumusețea și strălucirea Iubirii divine întrupate în Cristos. Au avut o anticipare a paradisului! Ce surpriză pentru discipoli! Au avut sub ochii lor atâta timp fața Iubirii și nu își dăduseră seama niciodată cât era de frumoasă! Numai acum își dau seama de asta și cu atâta bucurie, cu imensă bucurie.
În realitate, Isus cu această experiență îi formează, îi pregătește pentru un pas și mai important. De fapt, puțin mai târziu vor trebui să știe să recunoască în El aceeași frumusețe, când va urca pe cruce și fața sa va fi desfigurată. Petru înțelege cu greu: ar vrea să oprească timpul, să pună scena în „pauză”, să stea acolo și să prelungească această experiență minunată; însă Isus nu permite asta. De fapt, lumina sa nu se poate reduce la un „moment magic”! Astfel ar deveni un lucru fictiv, artificial, care se dizolvă în ceața sentimentelor trecătoare. Dimpotrivă, Cristos este lumina care orientează drumul, asemenea coloanei de foc pentru popor în deșert (cf. Ex 13,21). Frumusețea lui Isus nu îi înstrăinează pe discipoli de realitatea vieții, ci le dă forța de a-l urma pe El până la Ierusalim, până la cruce. Frumusețea lui Cristos nu este alienantă, te duce înainte, nu te face să te ascunzi: mergi înainte!
Fraților și surorilor, această Evanghelie trasează și pentru noi un drum: ne învață cât de important este să stăm cu Isus, și atunci când nu este ușor să înțelegem tot ceea ce spune și ceea ce face pentru noi. De fapt, stând cu El învățăm să recunoaștem pe fața Lui frumusețea luminoasă a iubirii care se dăruiește, chiar și atunci când poartă semnele crucii. Și la școala Sa învățăm să percepem aceeași frumusețe pe fețele persoanelor care merg în fiecare zi alături de noi: cei din familie, prietenii, colegii, cei care în cele mai diferite moduri se îngrijesc de noi. Câte fețe luminoase, câte zâmbete, câte riduri, câte lacrimi și cicatrici vorbesc despre iubire în jurul nostru! Învățăm să le recunoaștem și să ne umplem inima cu ele. Și după aceea pornim, pentru a duce și celorlalți lumina pe care am primit-o, cu faptele concrete ale iubirii (cf. 1In 3,18), plonjând cu mai multă generozitate în ocupațiile zilnice, iubind, slujind și iertând cu mai mult elan și disponibilitate. Contemplarea minunățiilor lui Dumnezeu, contemplarea feței lui Dumnezeu, a feței Domnului, trebuie să ne determine la slujirea celorlalți.
Putem să ne întrebăm: știm să recunoaștem lumina iubirii lui Dumnezeu în viața noastră? O recunoaștem cu bucurie și recunoștință pe fețele persoanelor care ne iubesc? Căutăm în jurul nostru semnele acestei lumini, care ne umple inima și o deschide la iubire și la slujire? Sau preferăm focurile de paie ale idolilor, care ne înstrăinează și ne închid în noi înșine? Marea lumină a Domnului și lumina fictivă, artificială a idolilor. Ce anume prefer eu? Maria, care a păstrat în inimă lumina Fiului său, chiar și în întunericul Calvarului, să ne însoțească mereu pe calea iubirii.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
În aceste zile gândul mergea adesea la victimele accidentului feroviar petrecut în Grecia: mulți erau studenți tineri. Mă rog pentru răposați; sunt aproape de cei răniți, de cei din familiile lor, Sfânta Fecioară Maria să îi întărească. Exprim durerea mea pentru tragedia petrecută în apele din Cruto, la Crotone. Mă rog pentru numeroasele victime ale naufragiului, pentru cei din familiile lor și pentru cei care au supraviețuit. Manifest aprecierea mea și recunoștința mea populației locale și instituțiilor pentru solidaritatea și primirea față de acești frați și surori ai noștri și reînnoiesc pentru toți apelul meu pentru ca să nu se repete asemenea tragedii. Traficanții de ființe umane să fie opriți, să nu continue să dispună de viața atâtor nevinovați! Călătoriile speranței să nu se mai transforme niciodată în călătorii ale morții! Apele limpezi ale Mediteranei să nu mai fie însângerate de astfel de accidente dramatice! Fie ca Domnul să ne dea forța de a înțelege și de a plânge.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din diferite țări. Îndeosebi, salut comunitatea ucraineană din Milano, venită cu ocazia celui de-al 4-lea centenar al martiriului Sfântului Episcop Iosafat, care și-a dat viața pentru unitatea creștinilor. Preaiubiților, laud angajarea voastră pentru a-i primi pe conaționalii voștri fugiți din război. Domnul, prin mijlocirea Sfântului Iosafat, să dăruiască pacea martirizatului popor ucrainean. Salut pelerinii din Lituania, cu comunitatea lituaniană din Roma, care îl celebrează pe sfântul Cazimir; precum și comunitatea catolică română din Zaragoza (Spania) și grupurile parohiale venite din Murcia și Jerez de la Frontera (Spania), și din Tbilisi (Georgia). Salut credincioșii din Burkina Faso, pe candidații la mir din Scandicci și din Anzio, pe credincioșii din Capaci, Ostia și San Mauro Abate din Roma.
Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
