Un bun confesor este și un bun penitent

21.03.2023, Vatican (Catholica) - Confesorii ar trebui să garanteze cu statornicie prezența în confesional în timpul unui orar prestabilit. Acesta nu este niciodată un timp pierdut, chiar dacă eventual nu s-ar prezenta nici un penitent. Subliniază aceasta Mons. Krzysztof Jozef Nykiel, regent al Penitențeriei Apostolice, în acest interviu pentru „L’Osservatore Romano”, în ajunul celui de-al XXXIII-lea curs despre forul intern, care se desfășoară la Roma, în Palatul Cancelariei, de la 20 la 24 martie 2023. Tema acestei ediții: „Sacramentul Reconcilierii, un «miracol permanent al duioșiei divine»”.
– Care sunt obiectivele și cine sunt destinatarii inițiativei?
– Sunt 33 de ani de când Penitențeria Apostolică promovează cursul formativ, adresat îndeosebi seminariștilor care sunt aproape să primească hirotonirea și preoților tineri; dar sunt mereu bineveniți și cei care exercită slujirea prezbiterală de mai mult timp și doresc în mod lăudabil să actualizeze sau să aprofundeze propria pregătire cu privire la un domeniu așa de central și delicat cum este slujirea de a spovedi. Întăriți de rezultatul pozitiv avut în ultimele ediții, și anul acesta va fi posibil să se urmărească prezentările programate fie prin prezența fizică, la Bazilica „San Lorenzo in Damaso” anexată de Palatul Cancelariei, fie de la distanță, exploatând resursele pe care ni le oferă instrumentele digitale. Aceasta permite să se ajungă la un potențial număr și mai mare de interesați, în folosul mai ales al celor care nu sunt la Roma.
– Ce teme vor trata prezentările din săptămână?
– Cursul ar vrea să trateze, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, principalele tematici legate cu forul intern (forul conștiinței) și pastorația Sacramentului Reconcilierii. De fapt, astăzi mai mult ca oricând, slujitorilor milostivirii le este cerută o pregătire teologică, spirituală, pastorală, juridică adecvată și actualizată. De aceea, va fi privilegiată o abordare „concretă”, care tinde spre administrarea corectă a Reconcilierii, spre soluționarea de cazuri deosebit de delicate pe care, în Sacrament, confesorul poate fi pus în situația de a le rezolva și spre atitudinea corectă de asumat, în fiecare caz, pentru a-i însoți pe penitenți cu disponibilitate, răbdare, duioșie, grijă și clarviziune. Această pluralitate de abordări se oglindește în coralitatea de voci care vor compune programul zilelor: vor lua cuvântul, unul după altul, teologi, canoniști, psihologi, confesori care exercită personal slujirea și care aprofundează aspectul său liturgic, pedagogic, pastoral. În sfârșit, nu va lipsi ilustrarea competenței și practicii Penitențeriei Apostolice. De fapt, ar fi de dorit mult ca fiecare preot să vadă în acest „Tribunal al milostivirii”, așa cum l-a definit cu amabilitate Papa Francisc, o referință sigură la care să se adreseze nu numai în cazurile prescrise de drept, și anume când este vorba de dezlegări sau de dispense rezervate Scaunului Apostolic, ci și, mai în general, de fiecare dată când se prezintă o situație mai complexă sau când confesorul nu este sigur de propria judecată. Penitențeria este complet Dicasterul în slujba confesorilor, precum și a penitenților!
– În plus, nu va lipsi întâlnirea tradițională a celebrării penitențiale?
– Cum este tradiție de acum, alături de relațiile de după-amiază, momentele forte ale cursului vor fi constituite de ascultarea cuvintelor Papei Francisc și de celebrarea penitențială, prezidată de Cardinalul Mauro Piacenza, penitențiar major, în biserica romană „Santo Spirito in Sassia” – Sanctuar al Milostivirii Divine, vinerea viitoare, 24 martie, la ora 16.30. Viitorii sau noii confesori vor avea posibilitatea de a asculta cuvintele succesorului lui Petru, căruia știm bine că îi stă la inimă slujirea milostivirii, trăită, în primul rând, în celebrarea Sacramentului Reconcilierii, un „miracol permanent al duioșiei divine”, așa cum avea să spună cu o ocazie. Va fi un moment important și celebrarea penitențială, când participanții la curs vor avea ocazia de a se apropia ei înșiși de confesional. De fapt, mă simt obligat să subliniez că atunci când se vorbește despre necesitatea de formare pentru confesori, se înțelege că nu este suficient a cunoaște teoria, aspectele tehnice, de altfel necesare mereu. Va fi un bun confesor numai cel care va reuși să deschidă larg porțile cerurilor pentru penitenți, pentru că el însuși cel dintâi a putut să experimenteze asupra sa duioșia iubirii milostive a Tatălui. Așadar, cum îi place Papei Francisc să repete, nu poate fi cineva un bun confesor fără să fie și un bun penitent.
– Ce sfaturi ați da unui confesor care face primii pași în slujirea sa?
– Trei puncte care mi se par importante. Înainte de toate, trebuie reafirmat că fiecare preot este chemat să experimenteze asupra sa, mai înainte decât asupra altora, iertarea lui Dumnezeu. În al doilea rând, confesorilor să nu le fie teamă să ceară de la Dumnezeu darul perseverenței în a sta în confesional. A garanta cu statornicie propria prezență în timpul unui orar pe cât posibil prestabilit nu este niciodată timp pierdut, chiar dacă eventual nu s-ar prezenta nici un penitent. Face rău a vedea uneori, în unele parohii, confesionalele pustii, fără nici o indicație a orarului pentru a se putea spovedi. Este evident că astfel se stinge inițiativa credincioșilor. În schimb, este fundamental ca oamenii să știe că în acel moment poate găsi un preot în confesional dispus la ascultarea și la dezlegarea păcatelor. Toți marii confesori sfinți, de altfel, petreceau ore și ore la confesional, pentru a spovedi lungi cozi de credincioși sau, eventual, așteptând să primească pe fiul risipitor cu bucurie. În sfârșit, dacă un confesor, mai ales când este în primii ani, ar ajunge să întâlnească îndoieli sau dificultăți în privința unui caz specific întâlnit în confesional, ar fi cu adevărat prudent să nu ezite să ceară sfat de la un confrate înțelept și expert (desigur fără a încălca vreodată sigiliul sacramental) sau să scrie direct la Penitențerie, care desigur nu va întârzia să îi comunice părerea în cel mai scurt timp posibil, așa cum s-a făcut mereu. Suntem în slujba slujitorilor milostivirii.
– La 13 martie, a fost a zecea aniversare a alegerii Papei Francisc. Ce spațiu sau importanță are în magisteriul său și în viața sa tema milostivirii divine?
– Sunt într-adevăr multe intervențiile, gesturile care înduioșează inimile și acțiunile cu care Papa a evidențiat atenția centrală rezervată de el temei, încă din primele zile ale pontificatului. Dumnezeu este milostivire! Nu încetează niciodată să ne ierte! Să ne încredem în El! Punându-se în continuitate cu magisteriul Bisericii, Papa Francisc a indicat și a reafirmat mereu cu înțelepciune cum milostivirea divină este inima pulsantă a evangheliei, ba chiar, însăși esența lui Dumnezeu. Și dacă, așa cum afirmă Pontiful în Misericordia et misera, „celebrarea milostivirii are loc în mod cu totul deosebit cu Sacramentul Reconcilierii, moment în care noi simțim îmbrățișarea Tatălui care vine în întâmpinare pentru a ne restitui harul de a fi din nou fiii Săi”, nici un confesor nu trebuie să uite că în exercitarea propriei slujiri el este imagine vizibilă a milostivirii invizibile a lui Dumnezeu, „canal de bucurie pentru credincios”. Care – așa cum avea să spună Papa în audiența din 4 martie 2016 participanților la cursul despre forul intern – „după ce a primit iertarea, să nu se mai simtă oprimat de păcate, ci să poată gusta lucrarea lui Dumnezeu care l-a eliberat”. Ca tatăl bun, când fiul adolescent a comis o greșeală, alege drumul dialogului dându-i încredere, tot așa face Isus cu noi păcătoșii, și aceasta schimbă inima noastră, cum amintea Pontiful în meditația de dimineață în capela din Domus Sanctae Marthae, la 27 februarie 2018. Dumnezeu ne iubește, niciodată nu se satură de noi, niciodată nu încetează să ierte! Acest adevăr amintit nouă de atâtea ori cu convingere de Sfântul Părinte a ajutat în acest deceniu atâția frați și surori în lume să se ridice din sărăciile lor spirituale și să reia din nou cu încredere drumul de credință. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)