Papa Benedict al XVI-lea: Dumnezeu este mereu nou. Gânduri spirituale

06.04.2023, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Dumnezeu este mereu nou. Gânduri spirituale”, scrisă de Papa Benedict al XVI-lea și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 98 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Redăm din prezentarea cărții, prezentare semnată chiar de Papa Francisc.

Sunt bucuros că cititorul poate avea în mâini această culegere de gânduri spirituale ale regretatului Papă Benedict al XVI-lea. Titlul exprimă deja unul din aspectele cele mai caracteristice ale magisteriului și ale însăși viziunii despre credință a predecesorului meu: da, Dumnezeu este mereu nou pentru că El este izvor și motiv de frumusețe, de har și de adevăr. Dumnezeu nu este niciodată repetitiv, Dumnezeu ne surprinde, Dumnezeu aduce noutate. Prospețimea spirituală care transpare din aceste pagini o confirmă din plin. Benedict al XVI-lea făcea teologie în genunchi. Argumentarea credinței era făcută de el cu devoțiunea omului care s-a abandonat în întregime pe sine însuși lui Dumnezeu și care, sub conducerea Duhului Sfânt, căuta o pătrundere tot mai adâncă în misterul acelui Isus care l-a fascinat încă de când era tânăr.

Culegerea de gânduri spirituale care este prezentată în aceste pagini arată capacitatea creativă a lui Benedict al XVI-lea în a ști să investigheze diferitele aspecte ale creștinismului cu o rodnicie de imagini, de limbaj și de perspectivă care devin un stimulent continuu de a cultiva darul prețios al primirii lui Dumnezeu în propria viață. Modul în care Benedict al XVI-lea a știut să facă să interacționeze inima și rațiunea, gândirea și afectele, raționalitatea și emoția constituie un model rodnic despre cum se poate relata tuturor forța năvalnică a evangheliei.

Cititorul va vedea confirmat acest lucru în aceste pagini, care reprezintă – grație și competenței curatorului, spre care se îndreaptă mulțumirea noastră vie – un soi de „sinteză spirituală” a scrierilor lui Benedict al XVI-lea: aici strălucește capacitatea sa de a arăta mereu nouă profunzimea credinței creștine. Este suficient un mic florilegiu. „Dumnezeu este un eveniment de iubire”, expresie care singură îndreptățește din plin o teologie care caută mereu armonia între rațiune și afect. „Ce anume ne va putea mântui vreodată, dacă nu iubirea?”, i-a întrebat pe tineri în veghea de rugăciune de la Köln, în 2005, meditația amintită aici în mod oportun, punând o întrebare care este ecou al lui Fiodor Dostoievski. Și când vorbește despre Biserică, pasiunea eclezială îl face să pronunțe cuvinte deosebit de pătrunse de apartenență și afecțiune: „Nu suntem un centru de producție, nu suntem o firmă care are ca scop profitul, suntem Biserică”.

Profunzimea gândirii lui Joseph Ratzinger, care se întemeia pe Sfânta Scriptură și pe părinții Bisericii, ne este de ajutor și astăzi. Aceste pagini tratează un evantai de tematici spirituale și sunt un stimulent pentru a rămâne deschiși la orizontul veșniciei pe care creștinismul îl are în propriul ADN. Cea a lui Benedict al XVI-lea este și va rămâne mereu o gândire și un magisteriu rodnic în timp, pentru că a știut să se concentreze asupra referințelor fundamentale ale vieții noastre creștine: înainte de toate, persoana și cuvântul lui Isus Cristos, în afară de virtuțile teologale, adică iubirea, speranța, credința. Și pentru aceasta toată Biserica îi va fi recunoscătoare. Pentru totdeauna.

În Benedict al XVI-lea, o devoțiune neîncetată și un magisteriu luminos s-au întărit într-o alianță armonioasă. De câte ori a vorbit despre frumusețe cu cuvinte emoționante! Benedict a considerat mereu frumusețea ca un drum privilegiat pentru a deschide bărbații și femeile către transcendent și astfel să îl poată întâlni pe Dumnezeu, care era pentru el îndatorirea cea mai înaltă și misiunea cea mai urgentă a Bisericii. Îndeosebi muzica a fost pentru el o artă apropiată cu care să înalțe spiritul și interioritatea. Dar aceasta nu îl făcea să își abată atenția, ca adevărat om de credință, de la problemele mari și spinoase din timpul nostru, observate și analizate cu judecată conștientă și un spirit critic curajos. Din ascultarea Scripturii, citită în tradiția mereu vie a Bisericii, a știut încă de tânăr să ia acea înțelepciune utilă și indispensabilă pentru a stabili o confruntare dialogantă cu cultura timpului său, așa cum confirmă aceste pagini.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Papa Benedict al XVI-lea: cu cuvântul și mărturia sa, ne-a învățat că este posibil, cu reflecția, cu gândirea, studiul, ascultarea, dialogul și mai ales rugăciunea, să slujim Biserica și să facem bine întregii omeniri; ne-a oferit instrumente intelectuale vii pentru a permite fiecărui credincios să dea cont despre propria speranță recurgând la un mod de gândire și de comunicare care să poată fi înțeles de proprii contemporani. Intenția sa era constantă: să intre în dialog cu toți pentru a căuta împreună căile prin care să-l întâlnească pe Dumnezeu. Această căutare a dialogului cu cultura din timpul său a fost mereu o dorință arzătoare a lui Joseph Ratzinger: el, ca teolog mai întâi și ca păstor după aceea, nu s-a izolat niciodată într-o cultură numai intelectualistă, despărțită de istoria oamenilor și a lumii. Cu exemplul său de intelectual bogat în iubire și în entuziasm (care etimologic înseamnă a fi în Dumnezeu), ne-a arătat posibilitatea că a căuta adevărul este posibil și că a ne lăsa posedați de el este ceea ce poate obține în gradul cel mai înalt spiritul uman. Pe acest drum, toate dimensiunile ființei umane, rațiunea și credința, inteligența și spiritualitatea, au un rol și un specific propriu.

Plinătatea existenței noastre, ne-a amintit Benedict al XVI-lea prin cuvânt și exemplu, se află numai în întâlnirea personală cu Isus Cristos, Cel Viu, Logosul întrupat, revelația deplină și definitivă a lui Dumnezeu, care în el se manifestă ca Iubire până la sfârșit. Aceasta este urarea mea adresată cititorului: să poată găsi în aceste pagini străbătute de glasul pasionat și blând al unui maestru de credință și de speranță harul unei întâlniri noi și dătătoare de viață cu Isus.