Papa Francisc: Un exercițiu de seară – examen de conștiință
23.04.2023, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a comentat astăzi lectura evanghelică din ritul latin, cu drumul spre Emaus, de unde a făcut o propunere tuturor celor interesați: „a dedica un timp, în fiecare seară, unui scurt examen de conștiință. Ce s-a întâmplat astăzi înlăuntrul meu? Aceasta este întrebarea. Este vorba de a reciti ziua cu Isus, a reciti ziua mea.” Redăm alocuțiunea papală dinaintea antifonului recitat cu cei prezenți în Piața San Pietro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a treia duminică a Paștelui, Evanghelia relatează întâlnirea lui Isus înviat cu discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-35). Aceștia sunt doi discipoli care, resemnați pentru moartea Învățătorului, în ziua de Paște decid să părăsească Ierusalimul și să se întoarcă acasă. Probabil că erau un pic neliniștiți, pentru că le auziseră pe femeile care veneau de la mormânt și spuneau că era gol…, dar pleacă. Și în timp ce merg triști vorbind despre cele întâmplate, Isus li se alătură, dar ei nu îl recunosc. El întreabă cum de sunt așa de triști, iar ei îi spun: „Numai tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?” (v. 18). Și Isus răspunde: „Ce anume?” (v. 19). Și ei îi relatează toată istoria, iar Isus îi face să i-o spună în întregime. După aceea, în timp ce merg, îi ajută să recitească faptele în mod diferit, în lumina profețiilor, a cuvântului lui Dumnezeu, a tot ceea ce a fost vestit poporului lui Israel. Să recitească: este ceea ce Isus face cu ei, îi ajută să recitească. Să ne oprim asupra acestui aspect.
De fapt, și pentru noi este important să recitim istoria noastră împreună cu Isus: istoria vieții noastre, a unei anumite perioade, a zilelor noastre, cu dezamăgirile și speranțele. De altfel, și noi, ca acei discipoli, în fața a ceea ce se întâmplă putem ajunge să ne simțim rătăciți în fața evenimentelor, singuri și nesiguri, cu atâtea întrebări și preocupări, dezamăgiri, atâtea lucruri. Evanghelia de astăzi ne invită să îi relatăm totul lui Isus, cu sinceritate, fără a ne teme că îl deranjăm – El ascultă -, fără frică de a spune lucruri greșite, fără a ne rușina de truda noastră de a înțelege. Domnul este mulțumit atunci când ne deschidem Lui; numai în acest mod poate să ne ia de mână, să ne însoțească și să facă să ne ardă din nou inima (cf. v. 32). Așadar și noi, ca discipolii din Emaus, suntem chemați să ne întreținem cu El pentru ca, atunci când se face seară, El să rămână cu noi (cf. v. 29).
Există un mod frumos de a face aceasta, iar astăzi eu aș vrea să vi-l propun: constă în a dedica un timp, în fiecare seară, unui scurt examen de conștiință. Ce s-a întâmplat astăzi înlăuntrul meu? Aceasta este întrebarea. Este vorba de a reciti ziua cu Isus, a reciti ziua mea: de a-i deschide inima, de a duce la El persoanele, alegerile, fricile, căderile și speranțele, toate lucrurile care s-au întâmplat; pentru a învăța treptat să privim lucrurile cu ochi diferiți, cu ochii Săi și nu numai cu ai noștri. Astfel putem retrăi experiența acelor doi discipoli. În fața iubirii lui Cristos, chiar și ceea ce pare obositor și falimentar poate apărea sub o altă lumină: o cruce greu de îmbrățișat, alegerea iertării în fața unei ofense, o revanșă eșuată, truda muncii, sinceritatea care costă, încercările din viața familială vor putea să ne apară sub o lumină nouă, lumina Răstignitului Înviat, care știe să facă din orice cădere un pas înainte. Dar pentru a face aceasta este important să eliminăm apărările: să lăsăm timp și spațiu lui Isus, să nu îi ascundem nimic, să îi ducem mizeriile, să ne lăsăm răniți de adevărul Său, să lăsăm ca inima să vibreze la suflul cuvântului Său.
Putem începe astăzi, să dedicăm, în această seară, un moment de rugăciune în timpul în care să ne întrebăm: cum a fost ziua mea? Ce bucurii, ce tristeți, ce plictiseli… Cum a fost, ce s-a întâmplat? Care au fost perlele, eventual ascunse, pentru care să mulțumim? A existat un pic de iubire ceea ce am făcut? Și care sunt căderile, tristețile, îndoielile și fricile pe care să le aduc lui Isus pentru ca să îmi deschidă căi noi, să mă ridice și să mă încurajeze? Maria, Fecioară înțeleaptă, să ne ajute să îl recunoaștem pe Isus care merge cu noi și să recitim – iată cuvântul: a reciti – în fața lui fiecare zi din viața noastră.
După Regina Caeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Paris, au fost beatificați Henri Planchat, preot din Congregația „Sfântul Vincențiu de’ Paoli”, Ladislau Radigue și trei colegi preoți din Congregația „Sfintele Inimi a lui Isus și Maria”. Păstori animați de zel apostolic, sunt uniți în mărturia credinței până la martiriu, pe care l-au îndurat la Paris în 1871, în timpul așa-numitei „Comune” pariziene. Aplauze pentru noii fericiți! Ieri a fost celebrată Ziua Mondială a Pământului. Doresc ca angajarea pentru îngrijirea creației să fie unită mereu cu o solidaritate efectivă cu cei mai săraci. Din păcate rămâne gravă situația din Sudan, de aceea reînnoiesc apelul meu pentru ca să înceteze cât mai curând violența și să fie reluat drumul dialogului. Invit pe toți să ne rugăm pentru frații noștri și surorile noastre sudanezi.
Astăzi este a 99-a Zi a Universității Catolice „Sacro Cuore”, cu tema Din iubire față de cunoaștere. Provocările noului umanism. Urez celui mai mare Ateneu catolic italian să înfrunte aceste provocări cu spiritul fondatorilor, îndeosebi al tinerei Armida Barelli, proclamată fericită în urmă cu un an. Vinerea viitoare voi merge pentru trei zile la Budapesta, în Ungaria, ca o completare a călătoriei făcute în 2021 pentru Congresul Euharistic Internațional. Va fi ocazia pentru a îmbrățișa din nou o Biserică și un popor atât de dragi. Va fi și o călătorie în centrul Europei, asupra căruia continuă să se abată vânturi geroase de război, în timp ce mutările atâtor persoane pun la ordinea zilei probleme umanitare urgente. Dar acum doresc să mă adresez cu afect vouă, frați și surori maghiari, așteptând să vă vizitez ca pelerin, prieten și frate al tuturor, și să întâlnesc, printre alții, autoritățile voastre, pe Episcopi, pe preoți și pe consacrați, pe tineri, pe universitari și pe săraci. Știu că pregătiți cu multă angajare venirea mea: vă mulțumesc din inimă pentru asta. Și cer tuturor să mă însoțească cu rugăciunea în această călătorie.
Și să nu uităm de frații noștri și surorile noastre ucraineni, încă loviți de acest război. Vă salut din inimă pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din atâtea țări – văd atâtea steaguri din atâtea țări -, îndeosebi cei din Salamanca și studenții din Albacete, precum și gruparea Veneto-Trentino a Corpului de Ajutor din Ordinul de Malta. Salut credincioșii din Ferrara, Palermo și Grumello del Monte; comunitatea Școlii Diecezane din Lodi; tinerii din diferitele localități din diecezele de Alba, Bergamo, Brescia, Como și Milano; tinerii de la Mir din multe parohii italiene; elevii de la Institutul „Sacro Cuore” din Cadoneghe; cooperativa „Volcentieri” din Casoli și grupul „Mototurismo” din Agna. Urez tuturor o duminică frumoasă; și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere! (traducere de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
