Papa Francisc: Să avem „ochi” pentru mărgăritarele de mare valoare
30.07.2023, Vatican (Catholica) - Pornind de la lectura evanghelică a zilei, Papa Francisc a vorbit astăzi despre cum ar trebui să fim mai mult asemenea negustorului care a vândut totul pentru mărgăritarul de mare preț, ducând parabola în concret și în practic pentru fiecare dintre noi. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, Evanghelia relatează parabola despre un negustor care caută mărgăritare prețioase. Acesta, spune Isus, „când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără” (Matei 13,46). Să ne oprim un pic asupra gesturilor acestui negustor, care mai întâi caută, apoi găsește și, în sfârșit, cumpără.
Primul gest: a căuta. Este vorba de un negustor întreprinzător, care nu stă pe loc, ci iese din casă și merge în căutarea mărgăritarelor prețioase. Nu spune: „Îmi sunt suficiente cele pe care le am”, caută mărgăritare mai frumoase. Și aceasta este o invitație pentru noi să nu ne închidem în obișnuința, în mediocritatea celui care se mulțumește, ci să reînsuflețim dorința, pentru ca dorința de a căuta, de a merge înainte să nu se stingă; să cultivăm vise de bine, să căutăm noutatea Domnului, pentru că Domnul nu este repetitiv, aduce mereu noutate, noutatea Duhului, face mereu noi realitățile vieții (cf. Ap 21,5). Și noi trebuie să avem această atitudine: a căuta.
Al doilea gest al negustorului este a găsi. El este o persoană pricepută, care „are ochi” și știe să recunoască un mărgăritar de mare valoare. Acest lucru nu este ușor. Să ne gândim, de exemplu, la fascinantele bazaruri orientale, unde tarabele, pline de mărfuri, sunt îngrămădite de-a lungul pereților de pe străzile pline de oameni; sau la unele tarabe care se văd în atâtea orașe, pline de cărți și de diferite obiecte. Uneori, în aceste piețe, dacă ne oprim ca să privim bine, se pot descoperi comori: lucruri prețioase, volume rare care, amestecate cu tot restul, la prima vedere nu se observă. Dar negustorul din parabolă are un ochi atent și știe să găsească, știe „să discearnă” pentru a găsi mărgăritarul. Și aceasta este o învățătură pentru noi: în fiecare zi, acasă, pe stradă, la locul de muncă, în vacanță, avem posibilitatea de a percepe binele. Și este important să știm să găsim ceea ce contează: să ne antrenăm să recunoaștem bijuteriile prețioase ale vieții și să le distingem de nimicuri. Să nu irosim timpul și libertatea pentru lucruri de nimic, fleacuri care ne lasă goi înăuntru, în timp ce viața ne oferă, în fiecare zi, mărgăritarul prețios al întâlnirii cu Dumnezeu și cu ceilalți. Este necesar să știm să îl recunoaștem: să discernem pentru a-l găsi.
Și ultimul gest al negustorului: cumpără mărgăritarul. Dându-și seama de valoarea sa imensă, vinde tot, sacrifică orice bine numai să îl aibă. Schimbă radical inventarul depozitului său; nu mai există nimic decât acel mărgăritar: este singura sa bogăție, sensul prezentului său și al viitorului său. Și aceasta este o invitație pentru noi. Dar ce este acest mărgăritar pentru care se poate renunța la tot, cel despre care vorbește Domnul? Acest mărgăritar este El însuși, este Domnul! A-l căuta pe Domnul și a-l găsi pe Domnul, a-l întâlni pe Domnul, a trăi cu Domnul. Mărgăritarul este Isus: El este mărgăritarul prețios al vieții, de căutat, de găsit și de însușit. Merită de investit totul pe El, pentru că, atunci când este întâlnit Cristos, viața se schimbă. Dacă îl întâlnești pe Cristos, viața ți se schimbă.
Așadar, să reluăm cele trei gesturi ale negustorului – a căuta, a găsi, a cumpăra – și să ne punem câteva întrebări. A căuta: eu, în viața mea, sunt în căutare? Mă simt în ordine, sosit, mă mulțumesc sau antrenez dorința mea de bine? Sunt la „pensie spirituală”? Câți tineri sunt la pensie! Al doilea gest, a găsi: mă străduiesc să discern ceea ce este bun și vine de la Dumnezeu, știind să renunț la ceea ce, în schimb, îmi lasă puțin sau nimic? În sfârșit, a cumpăra: știu să mă dedic pentru Isus? El este pentru mine pe primul loc, este binele cel mai mare al vieții? Ar fi frumos să îi spun astăzi: „Isuse, Tu ești binele meu cel mai mare”. Fiecare în inimă să spună asta acum: „Isuse, tu ești binele meu cel mai mare”. Maria să ne ajute să îl căutăm, să îl găsim și să îl îmbrățișăm pe Isus cu întreaga noastră ființă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Astăzi se celebrează două Zile Mondiale convocate de ONU: Ziua Prieteniei și Ziua împotriva Traficului de Ființe Umane. Prima promovează prietenia între popoare și culturi; a doua combate delictul care face din persoane o marfă. Traficul de persoane este o realitate teribilă, care se referă la prea multe persoane: copii, femei, muncitori…, atâtea persoane exploatate; toți trăiesc în condiții inumane și îndură indiferența și rebutarea din partea societății. Există atâta trafic de persoane în lume astăzi. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe aceia care se implică în lupta împotriva traficului de persoane.
Să nu încetăm să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, unde războiul distruge tot, chiar și grâul. Aceasta este o mare ofensă împotriva lui Dumnezeu, pentru că grâul este dar al Său pentru a sătura omenirea; și strigătul milioanelor de frați și surori care îndură foamea se ridică până la cer. Fac apel la frații mei, autoritățile Federației Ruse, ca să fie restabilită inițiativa din Marea Neagră și grâul să poată fi transportat în siguranță. La 4 august se vor împlini trei ani de la explozia devastatoare din portul din Beirut. Reînnoiesc rugăciunea mea pentru victime și pentru familiile lor, care sunt în căutarea adevărului și a dreptății, și doresc ca această criză complexă din Liban să poată găsi o soluție demnă de istoria și de valorile acelui popor. Să nu uităm că Libanul este și un mesaj.
Vă cer să mă însoțiți cu rugăciunea în călătoria în Portugalia, pe care o voi face începând de miercuri, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului. Foarte mulți tineri, din toate continentele, vor experimenta bucuria întâlnirii cu Dumnezeu și cu frații, conduși de Fecioara Maria, care, după Buna-Vestire, „ridicându-se, a mers în grabă” (Lc 1,39). Ei, stea luminoasă a drumului creștin, atât de venerată în Portugalia, îi încredințez pe pelerinii de la ZMT și pe toți tinerii din lume. Și acum vă salut pe voi, romani și pelerini din Italia și din atâtea țări. Îndeosebi salut corul copiilor din Veliko Tarnovo, din Bulgaria, și grupul de tineri mexicani; precum și adolescenții din Biadene și Caonada. Și salut tinerii Neprihănitei. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
