Papa Francisc: O credință bogată nu în concepte, ci în fapte
20.08.2023, Vatican (Catholica) - Vorbind despre femeia cananeeană, subiectul pericopei evanghelice de astăzi în ritul latin, Papa Francisc a descris astfel credința femeii: „Ea nu este bogată în concepte, ci în fapte: femeia canaaneană se apropie, se prosternă, insistă, întreține un dialog conchis cu Isus […]. Iată concretețea credinței, care nu este o etichetă religioasă, ci un raport personal cu Domnul.” Redăm alocuțiunea papală dinaintea rugăciunii tradiționale Angelus, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi evanghelia relatează întâlnirea lui Isus cu o femeie canaaneană, din afara teritoriului lui Israel (cf. Matei 15,21-28). Ea îi cere să o elibereze pe fiica sa, chinuită de un diavol, dar Domnul nu îi dă ascultare. Ea insistă, iar discipolii îl sfătuiesc să o asculte pentru ca să înceteze, dar Isus explică faptul că misiunea sa este destinată fiilor lui Israel și folosește această imagine: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței”. Iar femeia, curajoasă, răspunde: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” Atunci Isus îi spune: „«O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!». Și, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată” (v. 26-28). Aceasta este o istorie frumoasă! Și aceasta i s-a întâmplat lui Isus. Vedem că Isus își schimbă atitudinea, și ceea ce îl face să își schimbe atitudinea este forța credinței acelei femei. Să ne oprim așadar pe scurt asupra acestor două aspecte: schimbarea lui Isus și credința femeii.
Schimbarea lui Isus. El adresa predica Sa poporului ales; după aceea, Duhul Sfânt avea să împingă Biserica la marginile lumii. Dar aici are loc, am putea spune, o anticipare, prin care, în episodul femeii canaaneene, deja se manifestă universalitatea lucrării lui Dumnezeu. Este interesantă această disponibilitate a lui Isus: în fața rugăciunii femeii „anticipă planurile”, în fața cazului său concret devine și mai condescendent și compătimitor. Așa este Dumnezeu: este iubire, iar cel care iubește nu rămâne rigid. Da, rămâne ferm, dar nu rigid. Nu rămâne rigid pe propriile poziții, ci se lasă mișcat și înduioșat; știe să își schimbe programele. Iubirea este creativă, iar noi creștinii, dacă vrem să îl imităm pe Cristos, suntem invitați la disponibilitatea schimbării. Cât de bine face în raporturile noastre, dar și în viața de credință, să fim docili, să dăm cu adevărat ascultare, să ne înduioșăm în numele compasiunii și al binelui celuilalt, așa cum a făcut Isus cu canaaneana. Docilitatea pentru a schimba. Inimi docile pentru a schimba.
Așadar să privim la credința femeii, pe care Domnul o laudă, spunând că este „mare” (v. 28). Discipolilor li se pare mare numai insistența ei, dar Isus vede credința. Dacă ne gândim, acea femeie străină probabil cunoștea puțin, sau deloc, legile și preceptele religioase ale Israelului. Așadar, în ce constă credința ei? Ea nu este bogată în concepte, ci în fapte: femeia canaaneană se apropie, se prosternă, insistă, întreține un dialog conchis cu Isus, depășește orice obstacol numai ca să îi vorbească. Iată concretețea credinței, care nu este o etichetă religioasă, ci un raport personal cu Domnul. De câte ori se cade în ispita de a confunda credința cu o etichetă! Credința femeii nu este făcută din reguli teologice de comportament, ci din insistență: bate la ușă, bate, bate; nu este făcută din cuvinte, ci din rugăciune. Și Dumnezeu nu rezistă atunci când este rugat. De aceea a spus: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide” (Matei 7,7).
Fraților și surorilor, în lumina acestora putem să ne punem câteva întrebări. Pornind de la schimbarea lui Isus, de exemplu: eu sunt capabil să schimb opinia? Știu să fiu înțelegător, și știu să fiu compătimitor sau rămân rigid pe pozițiile mele? În inima mea există vreo rigiditate? Care nu este fermitate: rigiditatea este urâtă, fermitatea este bună. Și pornind de la credința femeii: cum este credința mea? Se oprește la concepte și cuvinte, sau este cu adevărat trăită, cu rugăciunea și acțiunile? Știu să dialoghez cu Domnul, știu să insist cu El, sau mă mulțumesc să recit vreo formulă frumoasă? Sfânta Fecioară Maria să ne facă disponibili la bine și concreți în credință.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Urmăresc cu preocupare ceea ce se întâmplă în Niger. Mă unesc la apelul Episcopilor în favoarea păcii în țară și a stabilității în regiunea Sahel. Însoțesc cu rugăciunea eforturile comunității internaționale pentru a găsi cât mai curând o soluție pașnică pentru binele tuturor. Să ne rugăm pentru iubitul popor din Niger. Și să invocăm pacea și pentru toate populațiile rănite de războaie și violențe, în special să ne rugăm pentru Ucraina, care de atâta timp suferă.
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din diferite țări. Îndeosebi salut noii seminariști de la Colegiul Nord American și le urez un bun drum formativ; de asemenea, salut comunitatea „de la Borriquita” din Cadice, Spania; după aceea salut polonezii, gândindu-mă și la femeile și la tinerele pelerine la Sanctuarul Stăpânei Noastre la Piekary Śląskie. Salut tinerii de la Proiectul „Tucum”, care de astăzi încep o Via Lucis prin gările italiene, pentru a întâlni persoanele care trăiesc la margine și a le duce speranța Evangheliei. Vă salut pe voi toți și vă urez duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
