Gata a doua săptămână de Sinod – începe lucrul la textul final

15.10.2023, Vatican (Catholica) - Sinodul privind sinodalitatea a atins un punct culminant săptămâna trecută, participanții alegând o comisie care să supravegheze elaborarea unui „raport de sinteză”, în timp ce un raport interimar privind calea sinodală germană, dat participanților, a servit ca o reamintire a faptului că urmează potențiale furtuni. Dezbaterile și evenimentele pline de viață din afara Sinodului, inclusiv o adunare condusă de laici care l-a avut ca invitat pe cunoscutul teolog al eliberării Leonardo Boff, au contrastat oarecum cu atmosfera moderată din interiorul Aulei Sinodului, unde se așteaptă ca presiunile ideologice să iasă la suprafață în săptămâna finală, în jurul elaborării documentului de sinteză al Sinodului.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Paolo Ruffini, a explicat pe 10 octombrie, în cadrul unei conferințe de presă, că raportul de sinteză va fi redactat de experții prezenți la Sinod. Alegerea membrilor comisiei a lăsat să se înțeleagă diferitele sensibilități implicate în elaborarea documentului care va culmina această parte a Sinodului. De exemplu, includerea Cardinalului Marc Aveline de Marsilia și a Cardinalului Giorgio Marengo de Ulaanbaatar, Mongolia, în comisia pentru „raportul de sinteză” a lăsat să se înțeleagă un domeniu de aplicare geografic și tematic mai larg, pe care unii l-ar putea vedea ca pe un semn de apropiere față de periferii. Sarcina în fața comisiei de sinteză implică o ascultare asiduă a opiniilor din cercurile mai mici – întrunind o majoritate de două treimi din voturi – și măsurarea reacțiilor din cadrul sesiunilor generale pentru a elabora un document care să rezoneze cu sentimentele adunării. Cu toate acestea, unii susțin că, dacă ascultarea rămâne prioritară, documentul de sinteză ar trebui să înglobeze toate punctele de vedere. O altă preocupare exprimată este poate mai serioasă: ce se întâmplă dacă o teză „la limită” ajunge să se regăsească într-un document de sinteză, servind mai târziu drept bază pentru deliberările sinodale ulterioare?

Tensiunile din jurul elaborării documentului au fost reflectate în ședințele de informare și în intervențiile din timpul săptămânii. Luni, Mitropolitul Iob, Episcop ortodox răsăritean al Pisidiei, a declarat că definiția sinodalității din evenimentul organizat în Vatican „diferă foarte mult” de înțelegerea ortodoxă. Făcând referire la primul Conciliu ecumenic, Conciliul de la Niceea din 325, și la Canoanele Apostolice, un text creștin din secolul al IV-lea privind guvernarea și disciplina Bisericii creștine primare, el a spus că „un Sinod este o reuniune deliberativă a Episcopilor, nu o adunare consultativă a clerului și laicilor”.  În timp ce declarațiile oficiale lipsesc – din cauza clauzelor de confidențialitate impuse participanților la Sinod – discuțiile informale au dezvăluit, de asemenea, o anumită nemulțumire cu privire la „uniformitatea compoziției unor mese”, ceea ce ar putea duce la formularea unor adevărate agende. Anumite subiecte și mese au cunoscut puține discuții datorită unei intenții comune. De exemplu, subiectul ecumenismului a părut să evoce un sentiment de familiaritate în rândul participanților la discuții. Discursul privind „incluziunea LGBTQ”, care nu a menționat declarația din 1986 a Congregației pentru Doctrina Credinței ce abordează grija pastorală pentru persoanele homosexuale, a cunoscut un spectru mai larg de dezacord, deși un sentiment comun între Episcopi și alții pare să fie însoțirea doctrinară respectuoasă.

La briefingul de presă din 10 octombrie, tensiunile din jurul includerii au sporit din nou când Cardinalul Joseph W. Tobin de Newark, New Jersey, a pledat pentru o abordare pastorală mai incluzivă față de persoanele LGBTQ, afirmând că „adevărata frumusețe a Bisericii noastre Catolice este clară atunci când ușile sunt deschise și primitoare”, adăugând: „sper că Sinodul ne va ajuta să facem acest lucru într-un mod și mai semnificativ”. În replică, un reporter a insistat asupra întrebării dacă ușile sunt închise pentru unii catolici tradiționaliști. Prelatul american a recunoscut, de asemenea, că conflictele armate în curs de desfășurare sunt în atenția participanților – o temă reluată joi de Margaret Karram, președinta Mișcării Focolarelor. Catolica arabă de origine israeliană a vorbit despre conflictul dintre Israel și Hamas și a oferit perspective asupra experienței creștine atât în Irak, cât și în întregul peisaj eclezial african.

Există un efort notabil din partea organizatorilor Sinodului de a afirma că vocile au fost cu adevărat ascultate. Însă abordarea inedită – și confidențială – privind stabilirea locurilor a ridicat multe întrebări: cine stă cu cine la Sinodul despre sinodalitate și ce subiecte discută, mai exact? Și, mai important, există dezbateri reale? Ceea ce este clar, totuși, este că există un efort notabil din partea organizatorilor Sinodului de a afirma că vocile au fost cu adevărat ascultate. Astfel, una dintre resursele împărtășite cu participanții este cartea „Poporul a vorbit”, de Myriam Wijlens și Vimal Tirimanna, cu scopul de a oferi un cadru pentru eforturile adunărilor continentale. Cardinalul Jean-Claude Hollerich SJ a declarat la începutul sesiunii generale din 9 octombrie, încapsulând ethosul evenimentului: „Toți sunt invitați să facă parte din Biserică”. „În comuniune profundă cu Tatăl Său prin Duhul Sfânt, Isus a extins această comuniune la toți păcătoșii”, a spus Mons. Hollerich în remarcile sale. „Suntem noi pregătiți să facem același lucru? Suntem pregătiți să facem acest lucru în grupuri care ne-ar putea irita pentru că modul lor de a fi ar putea părea să ne amenințe identitatea?” Dacă nu facem acest lucru, a adăugat el, „ne va face să arătăm ca un club identitar”.

Săptămâna a riscat să fie umbrită de o scrisoare împărtășită participanților la Sinod de către Episcopul Georg Bätzing din Limburg, scrisă în calitate de co-președinte al controversatei căi sinodale germane – un eveniment care nu a fost un Sinod. Participanții la Sinodul despre sinodalitate au primit un document de 159 de pagini tradus în mai multe limbi care prezintă deciziile luate în cadrul evenimentului. Printre acestea se numără voturi controversate ale evenimentului, inclusiv apeluri pentru reevaluarea homosexualității, binecuvântarea uniunilor homosexuale și încetarea celibatului obligatoriu al preoților. De asemenea, documentul abordează diversitatea de gen, femeile în slujirile sacramentale și implicarea laicilor în selectarea Episcopilor diecezani. În anumite cazuri, rezoluțiile germane sunt idei pastorale, însă în multe altele propunerile se îndreaptă spre modificarea învățăturilor tradiționale ale Bisericii. Statutele procesului prevăd ca acestea să fie trimise ca propuneri către Sfântul Părinte. În esență, Germania merge mai departe cu planurile pentru un consiliu sinodal permanent, așteptând să vadă dacă Papa va ratifica vreo modificare doctrinară. Este o întrebare deschisă cum va răspunde Roma la acest lucru și dacă vor apărea alianțe în timpul acestui Sinod.

Cu toate acestea, pe măsură ce calea sinodală germană își introduce propunerile sale controversate, curentele subiacente ale acestui Sinod ar putea purta înainte unele dintre aceste idei care se răsfrâng în discuțiile din Roma. Dacă acest Sinod privind sinodalitatea va fi o nouă confluență de idei, asemănătoare fluxului teologic istoric de la Rin la Tibru – o expresie sugestivă care simbolizează infuzia de agende teologice progresiste din țările vorbitoare de limbă germană în discursul mai larg al Bisericii din Roma în timpul Vaticanului II – rămâne neclar. Cursul final al acestui râu ecleziastic rămâne încă de trasat – iar confluența sa cu tradiția, o poveste care încă nu a fost spusă. (analiză de Andrea Gagliarducci)

Sursa: Catholic News Agency