Papa Francisc către cei mici: Războaiele întotdeauna sunt greșite
16.10.2023, Vatican (Catholica) - „De ce sunt războaie?” Întrebarea care în toate epocile apare și care în zilele noastre răsună într-un scenariu internațional dramatic este repropusă de un copil de zece ani de origini spaniole, cu numele Dario. Particularitatea este că la întrebare răspunde Papa Francisc, într-un colocviu sincer și direct cu el și cu alți copii din toată lumea. Vaticanistul de la cotidianul torinez „La Stampa”, Domenico Agasso, a adunat aceste dialoguri într-o carte ilustrată cu titlul „Cari bambini… il Papa risponde alle vostre domande” [Dragi copii… Papa răspunde la întrebările voastre], editată de Mondadori ElectaKids, care este publicată marți, 17 octombrie 2023.
„Pentru că”, subliniază Pontiful răspunzând lui Dario și, prin intermediul lui, tuturor celor mici din lume, „atunci când se devine adulți se riscă să se cadă în ispita de a deveni egoiști și de a voi astfel puterea și banii. Chiar și cu prețul de a face război împotriva vreunei alte țări care este un obstacol în calea acestui obiectiv de putere sau care are un conducător cu aceleași scopuri”. Aceasta, deși „știind că înseamnă a ucide alte persoane. Prea des, în istorie, cel care a devenit conducătorul unei națiuni nu a știut să frâneze dorința sa de a fi cel mai puternic dintre toți, de a comanda lumea.” După aceea, Sfântul Părinte evidențiază că astăzi „pe planetă sunt atâtea războaie și violențe, și chiar dacă sunt cei care spun că uneori sunt corecte, nu am îndoieli că veți înțelege că, în schimb, întotdeauna sunt greșite. Războaiele întotdeauna sunt greșite”.
Pe aceeași temă, întrebarea unei fetițe, Isabela, de nouă ani, din Panamá, care întreabă dacă într-o zi se va ajunge la pace în toată lumea și cum se poate face pentru a ajunge la ea. Papa Francisc subliniază că nu trebuie să ne resemnăm: „pacea este posibilă, se poate ajunge la ea. Eu am speranță că mai devreme sau mai târziu cei «mari» vor înțelege că într-o lume complet în pace toți trăiesc mai bine”. Însă, avertizează el, „este nevoie ca toți să se angajeze să depună armele, să dezamorseze violența, să nu provoace tensiuni și ciocniri. Și să dezrădăcineze din inima proprie voința de a domina asupra celuilalt, setea de dominare și de bani”. Pe de altă parte, „în inimile noastre trebuie să fie numai iubire față de aproapele, adică persoanele care sunt aproape și departe de noi, îndeosebi cele care suferă sau sunt în dificultate pentru vreun motiv”. Și acest lucru ar trebui să fie valabil și printre „conducătorii națiunilor de pe planetă. Dacă toți am trăi în acest mod, ar exista mai puțină agresivitate și chiar mai puțină frică: am fi cu toții mai senini, mulțumiți. Iubirea înfrânge războiul și ne face fericiți”.
Întrebarea lui Mary, de nouă ani, de origini ungare, se referă la motivul pentru care Papa îi invită adesea pe adulți să învețe de la copii. „Pentru că sunteți înțelepți, aveți inima curată, nu aveți prejudecăți. Pentru că spuneți adevărul în față.” Și Pau, de nouă ani, norvegian, se adresează Sfântului Părinte și îl întreabă de ce trebuie să ne îngrijim de natură. „Pentru că schimbările climatice și poluarea provocată de ființa umană vor putea duce la dispariția omenirii. Prin fenomene precum încălzirea globală, devastarea naturii, degradarea ambientală, respectiva dispariție a biodiversităților. În afară de noi boli letale.”
Este rândul lui Samuel, zece ani, din Sudan, care trăiește într-un lagăr de refugiați în condiții de suferință și mizerie. Îi destăinuiește Papei situația sa și voința de a putea trăi ca mulți alți copii jucându-se și distrându-se. Pontiful îl încurajează „să nu piardă speranța într-un viitor mai bun. Eu destăinui că mai devreme sau mai târziu țările mai bogate vor înțelege că nu pot continua să folosească și apoi să abandoneze țara ta, vor investi resurse pentru a contribui la rezolvarea suferințelor voastre grave și a demara o transformare socială care să permită tuturor o viață demnă și posibilitatea de a visa un timp prosper nu prea îndepărtat.”
Și Alessandro, zece ani, de origini italiene, îl întreabă pe Papa pentru ce unii adulți nu vor decât să ajungă în țara lor „familii din locuri mai sărace”. Acesta evidențiază valoarea „prieteniei sociale” și necesitatea de a ne considera cu toții frați și surori, „fără neîncrederi cu privire la țara de proveniență, la religia sau cultură diferită. Ești și sunteți exemplu pentru cei care au prejudecăți cu privire la cel care ajunge de departe, cu privire la «străin». Nimeni nu mai trebuie să se simtă străin în niciun loc”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
