Cardinalul Carlo Maria Martini: Rodul Duhului în viața cotidiană
14.12.2023, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea: „Rodul Duhului în viața cotidiană”, de Cardinalul Carlo Maria Martini și tradusă în limba română de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 56 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. Iată o prezentare din chiar cuvintele autorului.
Am prezentat în acest volum conținutul catehezelor din cadrul celor cinci întâlniri ale noastre. Am parcurs împreună podgoriile și livezile Duhului, în căutare de roade. Am admirat capodopera Duhului Sfânt care este omul nou, omul conform Evangheliei. Aș dori acum să sintetizez cu un cuvânt foarte simplu ceea ce am zis deja, pentru a reduce totul la substanță. Toate roadele Duhului, de fapt – din care eu le-am descris doar pe unele -, sunt expresia iubirii, a carității, adică a bunei și adevăratei relații a lui Dumnezeu cu noi.
Din caritate, buna și adevărata relație pe care Dumnezeu o are cu noi, se nasc multiplele roade ale Duhului: bucuria, pacea, jovialitatea, blândețea, umilința, răbdarea, stăpânirea de sine, îndelunga răbdare. Totul se naște din această bună și adevărată relație, și din buna și adevărata relație pe care noi o avem cu alții. Revenim la o afirmație lapidară a Sfântului Paul: „mai presus de toate acestea, [îmbrăcați-vă] cu iubire, care este legătura desăvârșirii!”, care s-ar putea traduce și așa: pentru că îi ține pe toți perfect uniți. Rodul este unic (să ne amintim că în Gal 5,22, rodul este la singular, caritatea, iubirea). Parafrazând, am putea spune: iubirea este bucuroasă, pacifică, binevoitoare, bună, îndelung răbdătoare, blândă, stăpână pe sine, modestă… Tot așa Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, la capitolul 13, lăsându-ne imnul iubirii, folosește ca subiect iubirea: „iubirea este răbdătoare, binevoitoare…”
Totul, așadar, este simplu; este suficient să ne deschidem inima la darul Duhului, care este caritatea, iubirea. De aici se naște restul, se naște ceea ce Paul al VI-lea numea „civilizația iubirii”. La încheierea catehezelor, ne spunem unul altuia: vrem să fim cetățeni ai acestei civilizații a iubirii. Vrem să fim cetățenii ei, spre lauda și mărirea lui Dumnezeu. Amin.
