Papa Francisc: Rugăciunea este respirația credinței
26.01.2024, Vatican (Catholica) - „Rugăciunea astăzi. O provocare de învins” este volumul Cardinalului Angelo Comastri publicat de Libreria Editrice Vaticana (Città del Vaticano, 2024, 112 pagini). Cartea – care face parte din colecția promovată cu ocazia Anului Rugăciunii și îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare – Secțiunea pentru Problemele Fundamentale ale Evanghelizării în Lume – este introdusă de prefața Papei Francisc, pe care Ercis.ro a publicat-o în traducerea pr. Mihai Patrașcu și pe care o redăm în continuare.
Rugăciunea este respirația credinței, este cea mai proprie exprimare a sa. Ca un strigăt silențios care iese din inima celui care crede și se încredințează lui Dumnezeu. Nu este ușor de găsit cuvinte pentru a exprima acest mister. Câte definiții ale rugăciunii putem aduna de la sfinți și de la maeștri de spiritualitate, precum și de la reflecțiile teologilor! Și totuși, ea se lasă descrisă mereu și numai în simplitatea celor care o trăiesc. Domnul, de altfel, ne-a avertizat că, atunci când ne rugăm, nu trebuie să irosim cuvinte, înșelându-ne că suntem ascultați pentru asta. Ne-a învățat să preferăm mai degrabă tăcerea și să ne încredințăm Tatălui, care știe ce lucruri avem nevoie mai înainte să i le cerem (cf. Mt 6,7-8).
Cum să ne pregătim pentru acest eveniment așa de important pentru viața Bisericii dacă nu prin rugăciune? Anul 2023 a fost destinat redescoperirii învățăturilor conciliare, conținute mai ales în cele patru constituții ale Conciliului Vatican II. Este un mod pentru a menține viu mandatul pe care părinții adunați în Conciliu au voit să îl pună în mâinile noastre, pentru ca, prin punerea sa în practică, Biserica să poată reîntineri propria față și să vestească frumusețea credinței cu un limbaj adaptat bărbaților și femeilor din timpul nostru.
Acum este momentul de a pregăti anul 2024, care va fi dedicat în întregime rugăciunii. De fapt, în timpul nostru se face simțită tot mai puternic nevoia unei adevărate spiritualități, capabile să răspundă la marile întrebări care apar în fiecare zi în viața noastră, provocate și de un scenariu mondial care desigur că nu este senin. Criza ecologică-economică-socială agravată de pandemia recentă; războaiele, în special cel din Ucraina, care seamănă moarte, distrugere și sărăcie; cultura indiferenței și a rebutării tinde să sufoce aspirațiile de pace și de solidaritate și să îl marginalizeze pe Dumnezeu din viața personală și socială. Aceste fenomene colaborează la generarea unui climat apăsător, care împiedică atâția oameni să trăiască cu bucurie și seninătate. Prin urmare, avem nevoie ca rugăciunea noastră să se înalțe cu insistență mai mare către Tatăl, ca să asculte glasul celor care se adresează Lui în încrederea de a fi ascultați.
Acest an dedicat rugăciunii nu deteriorează deloc inițiativele pe care fiecare Biserică particulară consideră că trebuie să le proiecteze pentru angajarea sa pastorală zilnică. Dimpotrivă, el amintește de fundamentul pe care diferitele planuri pastorale ar trebui să se elaboreze și să aibă consistență. Este un timp, fie personal, fie în formă comunitară, pentru a putea regăsi bucuria de a ne ruga în varietatea formelor și a exprimărilor. Un timp semnificativ pentru a mări certitudinea credinței noastre și încrederea în mijlocirea Fecioarei Maria și a sfinților. Așadar, un an în care să trăim experiența aproape a unei școli a rugăciunii, fără a considera nimic sigur sau categoric, mai ales în ceea ce privește modul nostru de a ne ruga, ci însușindu-ne în fiecare zi cuvintele discipolilor atunci când i-au cerut lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc 11,1).
În acest an suntem invitați să devenim mai umili și să lăsăm spațiu rugăciunii care provine de la Duhul Sfânt. El este cel care știe să pună în inimile noastre și pe buzele noastre cuvintele corecte pentru a fi ascultați de Tatăl. Rugăciunea în Duhul Sfânt este aceea care ne unește cu Isus și ne permite să aderăm la voința Tatălui. Duhul este Învățătorul interior care indică drumul de parcurs; grație lui rugăciunea chiar și a unuia singur poate deveni rugăciune a întregii Biserici, și viceversa. Nimic ca rugăciunea la Duhul Sfânt nu face în așa fel încât creștinii să se simtă uniți ca familie a lui Dumnezeu, care știe să recunoască exigențele fiecăruia pentru a le face să devină invocație și mijlocire a tuturor.
Sunt sigur că Episcopii, preoții, diaconii, cateheții vor găsi în acest an modalitățile cele mai adaptate pentru a pune rugăciunea la baza vestirii de speranță pe care Jubileul 2025 intenționează să o facă să răsune în acest timp zbuciumat. Foarte prețioasă va fi contribuția persoanelor consacrate, îndeosebi a comunităților de viață contemplativă. Doresc ca în toate Sanctuarele din lume, locuri privilegiate pentru rugăciune, să crească inițiativele pentru ca fiecare pelerin să poată găsi o oază de seninătate și să pornească din nou cu inima plină de mângâiere. Fie ca rugăciunea personală și comunitară să devină neîncetată, fără întrerupere, conform voinței Domnului Isus (cf. Lc 18,1), pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să se extindă și Evanghelia să ajungă la fiecare persoană care cere iubire și iertare.
Pentru a favoriza acest An al Rugăciunii au fost produse câteva texte scurte care, în simplitatea limbajului lor, vor ajuta să se intre în diferitele dimensiuni ale rugăciunii. Le mulțumesc autorilor pentru contribuția lor și pun cu plăcere în mâinile voastre aceste Notițe, pentru ca fiecare să poată redescoperi frumusețea de a se încredința Domnului cu umilință și cu bucurie. Și nu uitați să vă rugați și pentru mine.” (după L’Osservatore Romano, 23 ianuarie 2024)
