Pierre Teilhard de Chardin: Imnul universului
09.08.2024, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea „Imnul universului. Liturghia asupra lumii. Cristos în Materie. Puterea spirituală a Materiei. Cugetări. Text integral”, scrisă de Pierre Teilhard de Chardin și tradusă în limba română de Andrei Adam Motyka. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 138 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.
Meditația aceasta i-a fost inspirată pr. Teilhard de Chardin de imposibilitatea de a celebra Liturghia, în timpul unei expediții științifice, în mijlocul deșertului Ordos. Era, se pare, de Sărbătoarea Schimbării la Față, o sărbătoare care îi era deosebit de dragă, când a reflectat asupra strălucirii Prezenței euharistice în Univers. Cu siguranță, el nu confundă această prezență, rod al transsubstanțierii propriu-zise, cu prezența universală a Cuvântului. Credința lui în Taina euharistică nu era doar înflăcărată: era pe cât de precisă, pe atât de fermă. Dar, pe bună dreptate, această credință era suficient de viguroasă și de realistă pentru a-i descoperi consecințele sau, după cum spunea el, „prelungirile” și extensiile.
Într-o vreme în care individualismul masca în mod frecvent învățătura totală a tradiției catolice în acest sens – se întâmpla în același an în care fusese redactată „Liturghia asupra lumii” -, pr. Teilhard scria: „Atunci când Cristos coboară sacramental în fiecare dintre credincioșii Lui, nu o face doar pentru a conversa cu ei (…). Atunci când spune, prin cuvintele preotului: ‚Hoc est corpus meum’, aceste cuvinte depășesc bucata de pâine asupra căreia sunt rostite: ele fac să se nască întreg Trupul mistic. Dincolo de Ostia transsubstanțiată, acțiunea sacerdotală se extinde la întreg Cosmosul (…). Materia întreagă suportă, lent și irezistibil, marea Consacrare”.
Deja în 1917, pr. Teilhard scria în „Le Prêtre”: „Atunci când Cristos, prelungind gestul întrupării Sale, coboară în pâine pentru a o înlocui, acțiunea Sa nu se limitează la bucățica materială pe care Prezența Sa o volatilizează pentru o clipă. Ci transsubstanțierea se aureolează cu o divinizare reală, chiar dacă atenuată, a întregului Univers. Din elementul cosmic în care se inserează, Cuvântul acționează pentru a subjuga și a-și asimila tot Restul”.
Se poate vedea, din aceste texte, că misterul euharistic era nu doar afirmat în substanța sa precisă, ci pe deplin diferențiat de efectele secundare în care se manifestă fecunditatea lui: creștere a Trupului mistic, consacrare a Cosmosului. Asemenea texte exprimă o plinătate de credință în care se manifestă concepția paulină autentică și profundă a pr. Teilhard. El „se arată preocupat, înainte de toate, de a conferi Liturghiei sale cotidiene o funcție cosmică și dimensiuni planetare (…). Este de la sine înțeles că, în gândirea sa, toate acestea nu fac decât să se adauge la sensul teologic cel mai ortodox al Sfintei Euharistii”.
La un an după ce a scris „Liturghia asupra lumii”, în „Mon Univers”, pr. Teilhard avea să precizeze: „Pentru a interpreta demn locul fundamental pe care Euharistia îl are în economia lumii (…), cred că este necesar să acordăm un loc tot mai însemnat, în gândirea și rugăciunea creștinilor, extensiilor reale și fizice ale Prezenței euharistice (…). Așa cum noi numim, la propriu, ‚corpul nostru’ centrul local al iradierii noastre spirituale (…), trebuie spus că Trupul inițial, Trupul primar al lui Cristos, este limitat la speciile pâinii și ale vinului. Dar (…) Ostia este asemănătoare unei vetre aprinse din care radiază și se extinde flacăra sa”. (N.M. Wildiers)
