Novena de pregătire și solemnitatea Sfintei Clara
14.08.2024, Roman (Catholica) - La Mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” a Surorilor Clarise din Roman, în perioada 2-11 august 2024, au avut loc mai multe celebrări liturgice împreună cu novena de pregătire la solemnitatea Sfintei Clara, fondatoarea Ordinului Surorilor Clarise: Liturghia de deschidere din 2 august, prezidată de pr. Cristian Dumea OFMConv; Liturghiile de seară din cadrul novenei din perioada 2-10 august au fost celebrate de pr. Gheorghe Farcaș, care a fost și predicator; iar Liturghia de hram, duminică, 11 august, seara, în sărbătoarea Sfintei Clara de Assisi, a fost prezidată de pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial.
„Fixează-ți mintea în oglinda eternității, stabilește-ți sufletul în strălucirea gloriei, dedică-ți inima chipului ființei divine și transformă-te cu totul prin contemplație, în chipul dumnezeirii Sale” (Sfânta Clara de Assisi). În acest itinerar, între 2 și 11 august 2024, noi, Surorile Clarise din Roman, am sărbătorit mai întâi hramul bisericii noastre, „Sfânta Maria a Îngerilor”, prin Sfânta Liturghie prezidată de pr. Cristian Dumea OFMConv, vicar provincial, și animată de corul copiilor din parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Nisiporești. Am fost însoțiți în tot acest timp de pr. predicator Gheorghe Farcaș, cu care am străbătut în mod spiritual drumul novenei spre sărbătoarea Sfintei Clara. Astfel am întrețesut toate intențiile și frământările inimilor noastre, ale tuturor celor care s-au încredințat rugăciunilor noastre și ale tuturor celor care, în taina inimii, îl caută sincer pe Domnul, încununând astfel traseul nostru cu sărbătoarea fondatoarei, Sfânta Clara din Assisi.
Cum zilnic amintea părintele predicator, în fiecare seară mai făceam un pas spre Sfânta Clara, mai ales spre misterul lui Dumnezeu, încununând astfel cuvântul zilei cu un rod al Duhului Sfânt, dar și o fărâmă din misterul inimii și calea ei mistică spre unirea cu Domnul, întrezărit din Poemul Sfântului Ioan al Crucii. Buchetul de roade ale Duhului Sfânt, pe care noi, prin forțele noastre umane, nu ni le putem însuși, este doar un dar ce îl putem primi cu inima dacă îi facem spațiu. Cum poate un soț să îi rămână fidel soției după o boală necruțătoare ce o țintuiește la pat și să o slujească cu iubire? Cum poate o soție să slujească tainic, neîntrerupt, din iubire, fără măcar să observe ceilalți? Cum poate un om să fie plin de pace în vâltoarea atâtor necazuri, incertitudini și nenorociri? Cum poate astăzi o inimă să mai fie plină de bunătate? Mai putem spune noi: „Uite un om cu adevărat bun”? Mai putem iubi cu adevărat când iubirea devine un cuvânt prea uzat? Mai există bucurie, credință sau pace?
La toate aceste întrebări, dincolo de a da răspunsuri gata fabricate, pr. Gheorghe, din studiu și rugăciune, dar și din experiența vieții sale, ne-a împărtășit din preaplinul inimii, cu bunăvoință și sinceritate, ca o licărire de speranță, și nu doar cu optimism ieftin, că încă se mai poate. Și aceasta nu este de la noi, ci este rod al Duhului Sfânt. Oare se poate spune și despre noi: „Uite, un om bun!” și nu doar în aparență, ci real, profund, în fața Domnului? Este un drum de o viață trăită cu credință. Dacă suntem sinceri, descoperim în noi multe răni, conflicte, limite, părți întunecate ce au nevoie să fie acceptate cu umilință și apoi îmblânzite, luminate, lăsate în mâinile iubitoare ale Domnului. „Să ne odihnim ființa în inima lui Dumnezeu, să ne oglindim în El pentru a-i descoperi chipul pe care să îl conturăm în viața noastră.”
Un gând de mulțumire trebuie să îi aducem, atât pentru cuvintele de învățătură de la Liturghia de duminică dimineața, cât și pentru disponibilitatea sa neîntreruptă de-a lungul anului, mai ales în această perioadă a novenei, pr. Alexandru Olaru OFMConv, ca asistent provincial al Surorilor Clarise din Roman. În omilia sa, cu fervoare și entuziasm, a evidențiat fascinația pe care viața Sfântului Francisc a trezit-o atât în inima Sfintei Clara, cât și a multor tineri din acea vreme, care l-au urmat în această formă de viață itinerantă punând în practică Evanghelia ca formă de viață consacrată, iar împreună, prin Regula lor aprobată de Papa, l-au urmat pe Cristos cel umil și sărac.
În cadrul Sfintei Liturghii solemne de seară, duminică, 11 august, prezidată de pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali din România, și animată de corul parohiei „Coborârea Duhului Sfânt” din Adjudeni, el ne-a îndemnat la introspecție. Prin omilia sa cu mult elan, pr. Damian ne-a amintit de semnificația și emoțiile pe care le nasc în noi cuvintele. Ce se naște în noi când spunem Clara? Cu siguranță ne gândim la claritate, pace, bucurie, lumină? Biserica, dar încă și mai mult, însăși mărturia vieții ei, ne spun că a fost, așa cum îi spune și numele, lumină. La aceasta suntem, fără excepție, cu toții chemați și noi. Pentru a fi lumină în lume. Însă pentru aceasta e nevoie să rămânem conectați la harul lui Dumnezeu. Când îl alegem pe Dumnezeu (iar acest lucru este posibil doar pentru că noi am fost aleși de El, adică iubiți deja din veșnicie, înainte de a fi formați în sânul mamei noastre și chemați la existență), nu abandonăm, de fapt, nimic, ci abia atunci începem să trăim pe deplin.
Mulțumim din inimă binefăcătorilor, prietenilor și în special terțiarilor franciscani care, ca semn de prețuire către noi și Sfânta Clara, au împodobit în fiecare an curtea mănăstirii cu lumânări aprinse și astfel reușesc să împartă o licărire de lumină, de bucurie și de frumusețe. De asemenea, mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături în rugăciune și în pregătirea acestor momente de har, de comuniune și de bucurie fraternă. O mulțumire specială către Radio ERCIS FM, pentru că au făcut posibilă transmisiunea în direct a Sfintelor Liturghii ale acestor două sărbători, astfel încât mesajul evanghelic să ajungă la cât mai mulți creștini dornici de Dumnezeu.
Mergând pe urmele Sfintei Clara care l-a imitat pe Francisc și împreună l-au urmat pe Cristos, să devenim și noi lumină pentru lumea de astăzi așa cum ne îndeamnă Mântuitorul: „Tot așa să strălucească și lumina voastră înaintea neamurilor pentru ca, văzând ei faptele voastre bune, să dea slavă Tatălui vostru care este în ceruri!” (Matei 5,16). Să fim ceea ce suntem, oameni, nu îngeri, dar să devenim ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, oameni pe deplin! (Surorile Clarise, Mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor”, Roman)
