Un portret al Sf. Augustin în treizeci de trăsături de penel
29.08.2024, Roma (Catholica) - Cine vrea să intre mai mult în istoria personală a Episcopului de Hipona poate să recurgă la „Portretul lui Augustin în treizeci de trăsături de penel” pe care pr. Ferlisi l-a încredințat la Ancora Editrice. Improvizându-se „pictor”, călugărul propune 30 de capitole scurte ușor și rapid de citit, ca și cum ar fi trăsături de penel, unde Sf. Augustin este chiar în întregime, condensat în puțin peste două sute de pagini, care se răsfoiesc rapid, pentru că sunt plăcute și captivante. Pagini în care Augustin reiese „uman, aproape de fiecare pentru a-i șopti la inimă cuvântul corect care încurajează, întărește, sfătuiește, avertizează”, explică augustinianul desculț care precizează că trăsăturile sale de penel sunt virtuale, „adică de așa natură încât să fie văzute numai cu ochii inimii”.
Și sunt capitole care pot să fie citite chiar fără a urma ordinea numerică, specifică pr. Gabriele Ferlisi la mass-media vaticane, de ales pentru temele pe care le aprofundează sau din curiozitatea pe care o trezesc sau pentru interesul personal pe care îl provoacă. Și astfel se poate întâlni „Augustin, studios al interiorității”, „Augustin, mișcat de iubire”, „Augustin, om de rugăciune”, „Augustin, cititor atent al aventurii umane”, „Augustin, fascinat de Cristos”, „Augustin, promotor al prieteniei”, „Augustin, om polivalent”.
– Cum s-a născut ideea de a realiza acest portret al Sf. Augustin?
– Are rădăcini îndepărtate. De când am început să îl studiez pe Sf. Augustin, și apoi, peste ani, observând modul în care atâția studioși, profesori autoritari, vorbeau despre Sf. Augustin, mi-am dat seama de scrâșnitul puternic între ceea ce mulți autori spuneau și spun și ceea ce eu citeam direct din operele aceluiași Episcop de Hipona. Augustin este o mare prismă, însă tentația de a-l identifica pur și simplu ca filozof, de a vorbi despre el numai sub un anumit profil – Sf. Augustin și predestinația, Sf. Augustin doctor al Harului, Sf. Augustin tânăr libertin – duce la viziuni reductive ale măreției sale. Pentru teza mea de doctorat la Gregoriana despre semnificația amintirii în Sf. Augustin apropierea mea de Augustin a fost academică, pentru că așa trebuie să fie făcută teza. Dar, treptat ce îl citeam, o abordare mai umană, mai pastorală m-a făcut să mă apropii mai mult de el, făcându-mă să îl simt ca un părinte, un frate, un prieten care te sfătuiește cu privire la anumite probleme, pe care le trăiești și pe care le-a trăit și el. Această abordare diferită a făcut să se trezească ideea de a face un portret al lui Augustin așa cum îl văd eu.
– Care sunt trăsăturile lui Augustin care se mai pot observa în omul de astăzi?
– El a fost arogant atunci când studia, era conștient de inteligența sa, încerca mereu să fie primul. În omul de astăzi aceste trăsături ar putea să fie identificate în dificultatea de a căuta bine adevărul, de a găsi drumul corect spre adevăr, spre interioritate, de a înțelege că omul nu poate să renunțe la Dumnezeu. Antropologia lui Augustin este teologică și teologia sa este antropologică: ca eu să te cunosc pe tine, ca eu să mă cunosc pe mine, spunea Augustin. Această descoperire a drumului corect spre adevăr, această călătorie înăuntrul său astăzi, probabil, omul modern nu are cheia corectă pentru a le face. Pentru că astăzi totul este ideologic, totul este virtual, totul este manipulat. În fond, problemele sunt mereu aceleași: dorința, pasiunea, căutării adevărului. Însă, astăzi, atâția factori externi dezorientează, duc departe de interioritatea adevărată unde se află Dumnezeu. „Deus interior intimo meu et superior summo meo”, spunea Augustin, „Dumnezeu este mai interior decât partea mea cea mai intimă și mai superior decât partea mea cea mai înaltă”. Problemele lui Augustin sunt cele de astăzi și cele de astăzi sunt cele ale lui Augustin, dar s-a schimbat total abordarea problemelor.
– Treizeci de trăsături de penel ați numit cele treizeci de capitole ale cărții Dvs, care trasează un profil complet al Episcopului de Hipona și care pot fi citite și individual.
– Da, se poate începe de la început la sfârșit sau de la sfârșit la început. Însă, în aceste 200 de pagini, încerc să fac să vorbească mai ales Augustin. Am strâns aproape 700 de citate. Eu am vorbit despre Augustin făcând să vorbească Augustin.
– Care sunt trăsăturile lui Augustin care vă pasionează mai mult?
– Umanitatea sa, dimensiunea sa religioasă de călugăr, siguranța și certitudinea sa că Dumnezeu conduce istoria și frâiele le are el în mână. Istoria este în mâinile lui Dumnezeu. Războaiele, bomba atomică, inteligența artificială sunt probleme serioase, care trebuie înfruntate cu responsabilitate. Însă istoria nu este lăsată numai oamenilor, istoria o scriem la patru mâini: mâinile lui Dumnezeu și mâinile noastre. Pentru mine este așa de puternic și sigur acest adevăr, încât înăuntrul meu am mereu o mare pace referitor la ziua de mâine, la istorie, la ziua de astăzi și de mâine a Bisericii. Dumnezeu este în istorie, și atunci când forțele adverse ajung la dezastre, la ucideri. Însă Dumnezeu reciclează în bine chiar și răul. Augustin scrie Confesiuni: „Vanitatea mă ducea în afara drumului, orice vânt mă împingea încoace și încolo. Dar tu, Doamne, în umbră, mă pilotai”. Dumnezeu nu face nori de praf, nu face gălăgie, ci ne conduce în tăcere, cu fermitate și cu sobrietate.
– Ne dezvăluiți ceva ce nu este cunoscut pentru cei mai mulți despre Sf. Augustin?
– De exemplu, dimensiunea monahală. Nimeni nu vorbește despre monahismul lui Augustin, el este un mistic, unul dintre cei mai mari mistici ai istoriei.
– Cum să ne apropiem astăzi de Sf. Augustin?
– Citindu-l fără prejudecăți, nu legându-l de propriile probleme pentru a-l face pe Augustin să spună ceea ce el nu spune. Problemele pe care le-a rezolvat sunt problemele sale. Noi trebuie să ne inspirăm din el, nu să îl târâm pe Augustin în învălmășeala problemelor de astăzi; nu are sens. Cine îl citește pe Sf. Augustin trebuie să facă aceasta fără prejudecăți. Așadar, Confesiunile trebuie citite așa cum le-a scris el, considerând că nu relatează numai episoade din viața sa, ci că el citește istoria sa cu ochii credinței, cu o analiză psihologică. Și apoi, în această abordare obiectivă, senină, a acestor scrieri, invit să se observe raportul său cu Cristos și cu Biserica. Acest raport personal cu umilul Isus îl face mare pe Augustin, precum și raportul său personal cu Biserica, pe care o iubea foarte mult, pe care o apăra. Iată, cine îl citește pe Augustin, fără prejudecăți, deschis să primească toată bogăția sa poliedrică, treptat ce merge înainte, se pasionează, pentru că observă că el rezolvă îndoieli, probleme pe care și astăzi ni le punem. Și le-a pus și el și a știut să rezolve senin și în timp. Așadar, Augustin te ia de mână și te însoțește.
– Ce ar spune Augustin omului contemporan?
– Nu îl expulza pe Dumnezeu din viața ta, nu lua primul loc al lui Dumnezeu. Să știi că viața ta are valoare cu referință la el. Scrie la patru mâini cu el viața, pentru că viața este o istorie de iubire scrisă împreună. Viața nu este o problemă sau o sumă de probleme de rezolvat, ci un mister de trăit cu iubire. Și este o istorie de iubire pe care o scriem împreună: Dumnezeu cu noi, noi cu Dumnezeu. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
