Prof. univ. dr. Adrian Papahagi: Despre o bună așezare a creștinului în lumea de azi
25.09.2024, Roman (Catholica) - Fiecare toamnă găzduiește noi începuturi, noi perspective și ocazii de aprofundare a realității umane. Începutul noului an academic a fost marcat de către Academia „Petru Tocănel”, duminică, 22 septembrie 2024, la Institutul Teologic Franciscan din Roman. Tema, „Privește trecutul cu recunoștință, trăiește prezentul cu entuziasm, îmbrățișează viitorul cu speranță”, inspirată din Sfânta Scriptură și din mesajul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, va anima întâlnirile lunare ale Academiei Historico-Juridico-Theologica „Petru Tocănel”.
Șirul conferințelor din acest an a debutat cu prof. univ. dr. Adrian Papahagi, filolog și eseist, de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Ideile aduse în atenția celor prezenți au fost „despre o bună așezare a creștinului în lumea de azi” din perspectivă politică, filosofică și spirituală, aprofundând identitatea fiecărui individ, moderator fiind pr. prof. univ. dr. Maximilian Pal. Un om care se urăște pe sine nu poate iubi lumea căci nu se poate așeza în prezentul propriu, în sine. Perspectiva politică a făcut trimitere la perioada comunistă, în care trecutul se dărâma în numele unui viitor ce nu se cunoștea la acea vreme. Pentru a face loc speranței pentru viitor este necesar să nu trăim în trecut, ci să privim spre el ca o povară sau o comoară.
„Nici o suferință nu-i așa de mare/ să nu se preschimbe în cântare” – versurile poetului Lucian Blaga ce ilustrează ideea idealizării trecutului și a nefericirii de care foarte multă lume fuge în prezent, uitând că suferința umanizează. Atitudinea unui creștin, chiar și în fața suferințelor, trebuie să fie recunoștința, nu resentimentul, pentru a face loc bucuriei. Trecutul, prezentul și viitorul, din perspectivă spirituală, se împlinesc în veșnicie căci „timpul este o imagine a eternității”. Oricât de mult am căuta, am dori sau lucra pentru a atinge perfecțiunea, ea nu se găsește decât în eternitate, nu în timpurile de acum. Viitorul e mai mult în voia Providenței, nu în a noastră.
Conferința s-a încheiat cu trimitere la „Cântecul fratelui Soare” compus de Sfântul Francisc de Assisi, mai precis, la ultima parte în care Sfântul Francisc laudă moartea. Condiția de muritori nu se datorează doar păcatului, ci și căderii în timp. „Am căzut în păcat, dar am căzut și în timp” căci de nu era păcatul, omul rămânea în veșnicie. „Și răutatea, dacă nu ar exista moartea, ar fi veșnică”. Creștinul trăiește cu speranța Învierii, se eliberează de rău și îmbrățișează viitorul de dincolo de timp. Moartea e dureroasă, provoacă goluri și sperie, dar, prin credință, navigăm în Veșnicie. Trăirea în hedonism, egoism, melancolie sau dramă rătăcește esența bucuriei și nu este caracteristică unui creștin. Cu certitudinea că bucuria învinge, îndemnul final al prof. Adrian Papahagi a fost fraza lui Blaise Pascal: „Să muncim fără încetare ca să ne păstrăm bucuria care ne limitează frica”.
După sesiunea de întrebări și răspunsuri, pr. Paul-Dragoș Mîrț, președintele Academiei „Petru Tocănel”, a adresat salutul și mulțumirile sale către toți cei implicați în organizarea și susținerea Academiei, împreună cu invitația plină de entuziasm la conferințele viitoare. „Ce ne face umani?”, „Dincolo de diferențe… putem crea o lume fraternă?”, „Căutăm căi pentru un viitor mai bun pentru toți” sunt câteva dintre temele de până acum din cadrul Academiei „Petru Tocănel”, teme ce au continuat cu îndemnul acestui an: „Privește trecutul cu recunoștință, trăiește prezentul cu entuziasm, îmbrățișează viitorul cu speranță”, care să ne deschidă mintea și inima pentru a deveni și a rămâne conștienți de harurile și darurile Divine ce țin lumea încă vie. (Alma-Mariana Ciobanu)
