Sfințirea bisericii greco-catolice „Sf. Ioan Botezătorul” din Ginta
27.04.2025, Oradea (Catholica) - În data de 27 aprilie a.c., în prima duminică după Sărbătoarea Învierii Domnului (Duminica Tomii), Preasfinția Sa Virgil Bercea a fost prezent în parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din Ginta, unde a sfințit noul lăcaș de cult. La eveniment au participat pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general, pr. Anton Cioba, rector al Seminarului din Oradea, pr. arhidiacon Grațian Guiaș, Birău Răzvan, primarul comunei Căpâlna, preoți din împrejurimi și credincioși. Răspunsurile la slujba de sfințire și la Sfânta Liturghie au fost date de corala mixtă condusă de maestrul dr. Radu-Ioan Mureșan.
În timpul sfințirii mesei altarului, pr. Mihai Vătămănelu a dat citire hrisovului, amintind faptul că parohia greco-catolică din Ginta a fost înființată în anul 1998 de către pr. Iulian Terec, urmând ca, în același an, să fie sfințită capela amenajată în fosta casă parohială, locul unde astăzi se află noul lăcaș de cult. În masa Sfântului Altar au fost așezate moaștele Fericiților Episcopi martiri greco-catolici Valeriu Traian Frențiu și Ioan Bălan.
În cuvântul de învățătură, Arhiereul le-a vorbit celor prezenți despre bucuria și tăria pe care trebuie să le trăim și să le propovăduim, fiindcă credem în Isus: „Noi nu suntem contemporani cu Isus și totuși credem și avem tăria de conștiință, asemenea lui Toma: Domnul meu și Dumnezeul meu. Este acea tărie de conștiință a celui care crede că Domnul Înviat trăiește și este viu în inima fiecăruia dintre noi. Săptămâna trecută l-am văzut suferind, biciuit, răstignit, iar cei mai mari, precum și toți cei care îl acuzaseră, credeau că totul s-a încheiat, uitând că Isus a spus că peste trei zile va învia. Mormântul este gol, cu piatra dată deoparte, și Isus li se arată și le spune: Nu vă temeți! La început erau doisprezece și au avut această tărie de a crede.”
„Noi, astăzi, putem rosti cu aceeași tărie și convingere cuvintele lui Toma? Este o mare întrebare, mai ales acum, când sfințim această bisericuță aici, la Ginta. La început era o casă în care se celebra, iar, pas cu pas, cu ajutorul Domnului, am putut finaliza acest proiect. Este foarte important să credem și să avem tenacitate în credință, să nu ne lăsăm învinși de greutăți, ci să mergem și să îl urmăm pe Domnul. De câte ori am crezut în viață că totul se năruiește? Că nu mai avem nici o speranță?”
Preasfinția Sa Virgil a amintit și despre funeraliile Papei Francisc, la care participase cu o zi înainte: „Un om cu totul special, care a știut să se apropie de toți. Spunea adesea, referindu-se la Biserică: Biserica este precum un spital de campanie – acolo suntem cu toții. Medicii sunt sănătoși, ceilalți sunt bolnavi. Rănile sunt păcatele noastre; nimeni nu este fără de păcat, ca să poată arunca piatra în celălalt. Papa și-a început pontificatul vizitând Lampedusa, o insulă din Marea Mediterană, pe care a numit-o cimitirul Europei, datorită atâtor emigranți africani morți acolo. Sfântul Părinte a ocrotit mereu emigranții, inclusiv pe românii noștri plecați la muncă, cei plecați cu credința fermă că vor reuși să realizeze ceva, mai mult sau mai puțin.”
„Papa Francisc a vorbit despre lumina credinței, spunând că nu alungă întunericul nici din viața noastră, nici din societate, ci că ea este o lampă care călăuzește pașii noștri în întuneric și în noapte. De câte ori viața noastră nu este întunecată și tristă? Credința este o lumină lăsată de Dumnezeu și ne deschide ochii inimii pentru a putea birui. În lumina credinței ne trăim viața altfel, pentru că ea ne luminează, ne dă speranță; acestea, împreună cu iubirea, sunt cele trei virtuți teologale.” La finalul predicii, Preasfinția Sa Virgil a mulțumit preoților, autorităților locale și credincioșilor implicați în ridicarea lăcașului de cult și a oficiat rânduiala panahidei pentru Sfântul Părinte Papa Francisc și pentru toți cei răposați din parohie. (Biroul de presă EGCO, Cristian Ciulea)
