Hirotonirea întru preoție a dc. Radu Emanuel Moldovan
04.05.2025, Cluj (Catholica) - Duminica Femeilor purtătoare de mir și a drepților Iosif și Nicodim, 4 mai 2025, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, a fost o zi care a pus în lumină însemnătatea slujirii preoțești. În primul rând Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie, Jertfa Mielului, a Preotului veșnic, Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru oameni și pentru mântuirea lor. În al doilea rând, celebrarea liturgică a cuprins o hirotonire preoțească: dc. Radu Emanuel Moldovan a fost ridicat la treapta Preoției prin punerea mâinilor Preasfinției Sale Claudiu. În al treilea rând, cuvântul de învățătură Ierarhul a evidențiat darul Preoției.
La masa sf. altar s-a aflat alături de Ierarh pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, precum și, în număr mare, preoți și clerici, preoți din protopopiatul Dej, prezenți împreună cu pr. protopop Nicolae Țap, dar și preoți din Cluj și din Oradea. Răspunsurile liturgice le-a oferit Corul „Angeli” al Catedralei. Mai înainte de momentul hirotonirii, pr. Marius Furtună, rectorul Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, a prezentat o scurtă biografie a noului preot. Astfel, Radu Emanuel Moldovan s-a născut în anul 2 octombrie 1992 în loc. Dej, jud. Cluj. Este fiul pr. Călin Stelian Moldovan și Elisabetei Moldovan și este căsătorit cu Maria Bernadeta. A fost hirotesit lector la 6 decembrie 2014, subdiacon în 28 aprilie 2016 și diacon 21 ianuarie 2024.
După ce a urmat cursurile prescrise de Teologie și Filozofie a obținut în 2016 diploma de licență în Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Greco-Catolică a Universității Babeș Bolyai – Departamentul Cluj, iar în 2018, diploma de master în Misionarism, la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma. Revenind în țară, și-a continuat studiile, obținând în 2023 și diploma de master în cadrul masteratului de Teologie Biblică la Facultatea de Teologie Greco-Catolică – Departamentul Cluj. Părintele rector a încheiat prin cuvintele: „A parcurs toate etapele formării umane, intelectuale, spirituale și liturgice în cadrul Seminarului Teologic eparhial Sf. Ioan Evanghelistul între 2011 și 2016. Constatându-se îndeplinirea tuturor cerințelor canonice, se prezintă pentru primirea cinstitei trepte a Preoției.” Și s-a rugat: „Dumnezeu Unul în Preasfânta Treime să își reverse binecuvântarea și bogăția harurilor Sale asupra celui care va deveni preot, și să îi însoțească pașii pe calea slujirii prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, a Fericitului Arhiereu Iuliu, a Fericiților Arhierei martiri ai Bisericii noastre, a tuturor sfinților și a rugăciunilor noastre.”
Preasfinția Sa Claudiu a rostit cuvântul de învățătură pe baza lecturilor duminicii. În lumina acestei Evanghelii a Învierii (Mc 15,43-47), a descris importanța unei hirotoniri și a slujirii preoțești în și pentru Biserică. A spus: „Nu poate exista Episcopul fără preoți, nu pot exista preoții fără diaconi, nu poate exista Episcopul, preoții și diaconii fără credincioși, fără persoane consacrate. Toți formăm o mare familie și atunci această hirotonire, extrem de importantă, este ocazia pentru fiecare dintre noi să reflectăm la propria chemare, la propria vocație.” Pentru aceasta, privind la pericopa evanghelică, a reflectat modul în care Isus înviat se descoperă femeilor, ucenicilor, cum cu toții au nevoie să parcurgă împreună cu El, fără a fi conștienți de prezența Lui – precum ucenicii de la Emaus – un drum spiritual, spre a fi capabili să îl recunoască, să îl întâlnească. Doar astfel vor putea depăși deznădejdea lor, le va învia în inimi speranța cu privire la tot ce au crezut despre El. „O întâlnire spirituală, o experiență cu Cristos, acesta este creștinismul”, a afirmat Ierarhul. A continuat: „Și atunci, un preot, din momentul hirotonirii, în toată viața lui de preot va trebui să caute prezența lui Cristos în viața lui și în viața credincioșilor pe care îi are în grijă. Și găsindu-l el pe Cristos, va trebui să îi ajute și pe ceilalți să îl găsească. Fiindcă de multe ori, și noi, iubiți credincioși, ca și ucenicii de la Emaus, suntem dezamăgiți, suferim. De multe ori ne-am pus speranța în ceva și speranța noastră pare să nu mai aibă consistență. Și atunci, preotul trebuie să ne lumineze la lumina Scripturilor, nu la o lumină personală.”
Preasfinția Sa Claudiu a mai arătat că această întâlnire cu Cristos se petrece „în viața noastră obișnuită”, „în Galileea păgânilor, nu a celor credincioși” – locul de unde alege Isus să își înceapă misiunea. Așadar, tocmai în viața noastră, pe care de multe ori o considerăm banală, alege Isus să ne întâlnească, să ne iasă El în cale, nu noi. A spus: „Isus este prezent în orice aspect din viața noastră. Trebuie doar să îl găsim. Și pentru a-l găsi, suntem la Sfânta Liturghie, pentru a fi, la fel ca ucenicii, atenți la lumina Scripturilor, a ne lăsa înflăcărați de Sfintele Scripturi și a-l găsi la frângerea pâinii. Aceasta facem la fiecare Sfântă Liturghie: frângem pâinea și Cristos este în fiecare parte, în fiecare clipă, din viața și din existența noastră. De aceea vă invit pe toți cei prezenți să îl însoțiți în rugăciune pe părintele Radu, să fiți alături de el, pentru ca el să poată fi alături de voi.”
Un salut și o scurtă meditație a adresat Ierarhul, în limba franceză, grupului din Franța, oaspeți în această zi în Catedrala clujeană, împreună cu pr. Jean-François. Le-a vorbit despre Înviere, în perspectiva Anului „Cardinal Iuliu Hossu” celebrat în România și a Jubileului Speranței. Le-a spus despre prezența unui Cardinal martir în această Catedrală – Fericitul Iuliu Hossu, despre credința și speranța sa, pe care le-a păstrat neclintite în timp de persecuție, când Biserica lui părea înmormântată. Dar, el știa cu siguranță că Isus va înlătura piatra de la acel mormânt și ei se află în această zi într-o Biserică reînviată.
Primul său cuvânt, ca preot, pr. Radu Emanuel l-a rostit la încheierea celebrării. A spus: „Astăzi, în acest moment de har, sufletul meu se pleacă înaintea Celui care m-a chemat, m-a așteptat, m-a iubit și m-a ridicat”. Și, „cu inima plină de emoție, dar și de bucurie” a mulțumit lui Dumnezeu care l-a chemat „să poarte haina Preoției”. A mărturisit: „Este o taină pe care o primesc cu frică, dar și cu nădejde, că știu că El, Cel care cheamă, dă și puterea de a sluji. Chemarea aceasta a prins rădăcini în inima mea treptat, discret, asemenea unei semințe care nu pare să se vadă, dar care crește tainic, sub lumină și rugăciune. Au fost momente de îndoială, de întrebare, de teamă și de întoarcere la rugăciune, dar în toate glasul lui Dumnezeu a rămas blând, dar clar. Îți mulțumesc, Doamne, că ai rostit numele meu cu blândețe, cu răbdare, cu iubire. Când nu știam să te caut, Tu mă căutai, când nu știam să răspund, Tu mă așteptai. Chemarea Ta a fost ca o lumină lină care mi-a călăuzit pașii, uneori chiar și prin întuneric. În această zi sfântă, asemenea Profetului Isaia spun și eu cu toată ființa mea: «Iată-mă, trimite-mă, ajută-mă, Doamne, să te slujesc cu toată inima, să te caut în rugăciune și să te găsesc în chipul fiecărui om.”
A mulțumit Preasfinției Sale Claudiu care l-a găsit vrednic de acest dar, părinților, soției și familiei sale, celor ce i-au fost alături, formatorilor, părinți spirituali, profesori, mentori. I-a amintit pe PS Ioan – care i-a fost rector la Cluj, pe PS Florentin, pe pr. Gabriel Buboi – rector la Roma, pe pr. rector Marius Furtună. Mulțumind, s-a încredințat și și-a încredințat slujirea Preasfintei Fecioare Maria, ocrotirii ei materne. A încheiat Preasfinția Sa Claudiu, mulțumind familiei și celor care l-au dăruit Bisericii pe pr. Radu. I-a invitat pe cei prezenți să primească binecuvântarea noului preot – care, în condițiile stabilite de Biserică, în această zi a hirotonirii, este izvor de indulgență plenară. În cântarea corului „Cristos a Înviat din morți” au urmat momente de binecuvântare, salut și încredințare în rugăciune, după cum se rostește la Sfânta. Liturghie: „pe noi înșine, unii pe alții și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm”.
