Cardinalul Péter Erdő: Omenirea are nevoie de Cristos

05.05.2025, Roma (Catholica) - „Sărbătorim astăzi Duminica a III-a de Paști într-un moment semnificativ din istoria Bisericii noastre. Scaunul Sfântului Petru este vacant. Să ne rugăm pentru Părinții Cardinali care în curând vor trebui să aleagă Succesorul Sfântului Petru, care va avea sarcina de a continua misiunea pe care Petru a primit-o de la Domnul pe Marea Tiberiadei.” Cu aceste cuvinte și-a început Cardinalul Péter Erdő predica ținută duminică, 4 mai, la Liturghia celebrată în Bazilica Santa Maria Nova (cunoscută și ca Bazilica Santa Francesca Romana al Palatino). Este biserica titulară a Cardinalului maghiar, pe 4 mai 2025 mai mulți Cardinali celebrând Liturghia în bisericile atribuite lor prin cardinalat.

„De trei ori Isus îl întreabă pe Simon, fiul lui Ioan: «Mă iubești tu mai mult decât aceștia?» Iar Petru, în ciuda remușcărilor de conștiință pe care poate încă le avea pentru acea noapte în care l-a renegat pe Stăpânul său, răspunde de trei ori: «Tu știi că te iubesc». Și după fiecare răspuns al lui Petru, Isus răspunde: «Paște oile Mele». De trei ori a negat, de trei ori a iertat, de trei ori a mărturisit iubirea, de trei ori a primit misiunea. Tripla întrebare și răspuns era o formă de contract la acea vreme, în lumea romană. Mărturia de iubire, devotamentul lui Petru, pe de o parte, manifestarea încrederii în Isus cel înviat, a iertării și a marii sarcini, pe de altă parte. Ce contract magnific! Ce sarcină atrăgătoare și de speriat!”, a exclamat prelatul în vârstă de 72 de ani, din 2002 Arhiepiscop de Budapesta, creat Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea.

„Dacă Pontiful Roman este succesorul Sfântului Petru, el este în mod necesar și Vicarul lui Cristos, pentru că trebuie să păstorească turma Sa, poporul Său. Misiunea depășește puterile umane, dar Isus promite darul Duhului și prezența Sa personală care va fi cu Biserica până la sfârșitul timpurilor. În această dinamică se află astăzi misiunea Bisericii și cea a Succesorului lui Petru. Isus Cristos este capul Bisericii. Biserica de astăzi trebuie să abordeze mai întâi problema propriei misiuni. Noi, creștinii, suntem discipolii lui Isus din Nazaret, răstignit și înviat. Relația cu El este sursa vieții pentru noi. Această relație este dublă: pe de o parte, ea necesită o legătură istorică. Isus Cristos, de fapt, este o persoană istorică, chiar dacă transcende limitele istoriei noastre pământești. Putem cunoaște viața Sa, învățătura Sa – chiar dacă discursurile Sale nu au fost înregistrate – și întreaga Sa operă mântuitoare. Baza principală a cunoașterii noastre despre Cristos cel istoric este Sfânta Scriptură, dar și tradiția Bisericii. Această tradiție nu se epuizează într-o povestire istorică: ea este mărturie. Conform unui gând atribuit, poate eronat, primului director al Operei din Budapesta, Gustav Mahler, «tradiția păzește focul, nu se închină cenușii».”

„Pe de altă parte, relația noastră cu Cristos este, de asemenea, directă și imediată și se realizează în viața sacramentală, în rugăciune și în spiritualitatea creștină în general. Poate că unul dintre semnele vremurilor este înflorirea mișcărilor spirituale și a noilor comunități care sunt un dar pentru Biserică, dacă acționează conform credinței autentice, trăite în mod echilibrat, și mențin o relație vie cu Diecezele și parohiile. Din toate acestea derivă criterii și sarcini pentru viața și misiunea Bisericii. Cristos le-a dat discipolilor Săi o misiune măreață, aceea de a vesti Evanghelia și de a face discipoli din toate popoarele, botezându-i și învățându-i să păzească tot ceea ce El ne-a poruncit (vezi Matei 28.19-20). Această misiune este principiul organizatoric al Bisericii însăși. […] Botezul, Mirul și mai ales Preoția, în diferitele ei grade, implică harul special de a îndeplini serviciile încredințate. Întrucât misiunea preoțească are și un aspect comunitar în Biserica particulară, formele instituționale respective, cum ar fi consiliul prezbiteral diecezan, sunt importante în misiunea Bisericii.”

„În ceea ce privește episcopatul, Conciliul Vatican II a pus accentul pe colegialitate, care are, de asemenea, diverse expresii instituționale, cum ar fi Conciliul Ecumenic, Curia Romană și, conform legislației actuale, și Colegiul Cardinalilor și Sinodul Episcopilor. Este semnificativ faptul că Papa Francisc în constituția sa apostolică privind Sinodul Episcopilor pornește de la teologia foarte accentuată a colegialității episcopale. Pentru a îndeplini misiunea comună de a anunța Vestea Bună a lui Cristos, rolul Episcopilor locali pare decisiv. Să ne rugăm pentru Conclav, pentru noul Papă care va fi ales, precum și pentru Biserica care va trebui să își îndeplinească misiunea într-o fază dramatică a istoriei omenirii. Această omenire are nevoie de Cristos! De asemenea, are nevoie de noi, dacă aparținem lui Cristos! Amin.”