Vicarul apostolic de Istanbul: Ceea ce unește mai mult decât ceea ce desparte
25.05.2025, Roma (Catholica) - „De prea multe ori în cursul secolelor și până în zilele noastre, diviziunile teologice și confesionale au servit drept pretext pentru a justifica războaie și persecuții. Acum, lumea are nevoie să vadă în creștini un semn de unitate a familiei umane, iar Niceea este locul unde s-a cimentat credința noastră și din care se proiectează unitatea tuturor creștinilor. Putem reîncepe de aici.” Afirmațiile îi aparțin Episcopului Massimiliano Palinuro, Vicar apostolic de Istanbul și Administrator apostolic de Constantinopol, care relatează pentru L’Osservatore Romano cum trăiește comunitatea sa creștină celebrarea celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului Ecumenic din Niceea într-un context caracterizat de o intensă interconfesionalitate.
„Conciliul din Niceea este Conciliul prin excelență, un fel de paradigmă prin care Biserica poate înțelege cum să rezolve problemele doctrinale și diviziunile de diferite tipuri în interiorul ei. În contextul nostru, aniversarea acestui Conciliu asumă o importanță extraordinară, mai ales pentru că este patrimoniu comun al tuturor confesiunilor creștine. Nici unul dintre creștini nu neagă Conciliile din Niceea și din Constantinopol, deoarece în ele credința creștină a primit cea mai clară formulare a sa. Această aniversare este percepută de creștinii noștri ca o dorință de a ne întoarce la izvoarele credinței și de a căuta esențialul, mai degrabă ceea ce unește decât ceea ce desparte. Concret, aniversarea Conciliului din Niceea ne «constrânge» să redescoperim comoara credinței care ne unește pe toți. Credința în Isus Fiu al lui Dumnezeu Mântuitor ne face creștini. Într-o recentă întâlnire organizată la Istanbul de Societatea Biblică din Turcia, catolici, ortodocși și protestanți de diferite denominațiuni s-au întâlnit pentru a descrie aceeași credință cu aceleași cuvinte, descoperind că toți ne simțim moștenitori ai aceleiași Traditio fidei.
– Într-un context de minoritate creștină cuvintele Crezului asumă, împreună cu mărturisirea propriei credințe, o încărcătură identitară hotărâtă.
– Nu există nici o îndoială că aici, ca și în alte părți, mesajul de la Niceea este deosebit de actual. Arianismul nu a dispărut niciodată cu adevărat, iar întrebarea despre adevărata identitate a lui Isus continuă să fie decisivă. În Occident, forme subtile de arianism încearcă să reducă persoana și mesajul lui Isus numai la dimensiunea umană și socială. Aici la noi, într-un context cu majoritate islamică absolută, proclamarea credinței de la Niceea devine nu numai un factor identitar, ci și o piatră de poticnire. Uneori, în lumea musulmană, Conciliul din Niceea este prezentat ca trădarea mesajului profetului Isus sau momentul în care creștinismul a fost inventat în scop politic. Aceste manipulări, care datează încă din vremea lui Voltaire, sunt adesea folosite în cercurile academice pentru a demola credința creștină. Departe de a transforma credința într-un steag ideologic, suntem totuși chemați să mărturisim credința noastră și să îl proclamăm pe Domnul Isus, Fiu al lui Dumnezeu și unic Mântuitor.
– Ați colaborat la pregătirea vizitei Papei Francisc la Niceea. Acum se lucrează pentru a o reprograma cu Papa Leon al XIV-lea.
– Suntem încrezători că vizita Papei Leon al XIV-lea poate să se realizeze cât mai curând posibil. De asemenea, avem încredere că această vizită va avea ca moment culminant celebrarea ecumenică tocmai la Niceea, pentru a mărturisi în acel loc simbolic unitatea credinței tuturor celor care cred în Cristos. Guvernul turc a reînnoit Papei Leon al XIV-lea invitația adresată anterior lui Francisc. Și Patriarhul Bartolomeu l-a invitat personal pe noul Pontif. Ne dorim ca reprezentanții tuturor confesiunilor creștine să participe la celebrare pentru a oferi lumii un mesaj credibil de unitate și de fraternitate.
– Aveți un raport fratern cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu: ați programat inițiative comune pentru a celebra aniversarea?
– Raportul meu de profundă și sinceră fraternitate cu Patriarhul Bartolomeu nu este un fapt izolat, ci se inserează într-o tradiție care datează de la episcopatul Monseniorului Angelo Giuseppe Roncalli, care a condus Vicariatul de Istanbul timp de zece ani, din 1935 până în 1944. Din partea ortodoxă, la scurt timp după aceea a apărut acel „profet al ecumenismului” care poartă numele Patriarhului de Constantinopol Atenagora. Pe urmele acestor mari precursori din Istanbul și din Turcia în general, drumul ecumenic este cu cel puțin patruzeci de ani înaintea restului lumii. Aici noi, creștinii, suntem așa de puțini și trăim într-un context așa de complicat încât suntem, într-un anumit sens, aproape constrânși să ne iubim, să colaborăm și să mergem împreună. În special, pentru a pregăti evenimentele legate de celebrarea celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea, a fost înființată o comisie mixtă catolico-ortodoxă. Prin voința Papei Francisc și grație marii sensibilități a Mons. Rino Fisichella, Comitetul pentru Jubileu a finanțat un proiect-semn pentru ca la Niceea, actualul Iznik, să fie fondată o casă de rugăciune pentru unitatea creștinilor care, pe lângă primirea pelerinilor care vizitează locurile conciliului, să ofere o mărturie de unitate și de caritate între frații de diferite confesiuni creștine. În acest fel, celebrările celei de-a 1700-a aniversări a primului mare Conciliu Ecumenic vor lăsa o sămânță în locul unde credința creștină a fost proclamată și primită de toți discipolii Domnului. (material L’Osservatore Romano tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
