Mons. Marín de San Martín: Sinodalitatea este stilul său zilnic de Biserică
21.06.2025, Roma (Catholica) - „Este un om al lui Dumnezeu, al rugăciunii profunde, care trăiește preoția ca slujire adusă Bisericii și poporului.” Mons. Luis Marín de San Martín, subsecretar al Sinodului Episcopilor, amintește astfel cei 43 de ani de la hirotonirea sacerdotală a Papei Leon al XIV-lea, aniversați joi, 19 iunie 2025. Augustinian ca Pontiful, a împărtășit spiritualitatea sa și drumul său eclezial. În interviul următor pentru agenția SIR a vorbit despre viziunea Papei Leon despre Biserică, sufletul său misionar, pasiunea sa pentru sinodalitate și încrederea sa într-o credință trăită cu simplitate, ascultare și caritate.
– Excelență, ce fel de preot ați întâlnit de-a lungul anilor?
– Este un om al lui Dumnezeu. Trăiește experiența lui Cristos înviat cu forță și autenticitate. Este un om al rugăciunii profunde, care celebrează Euharistia cu intensitate, în centrul vieții sale. Preoția sa este indisolubil legată de cea a lui Cristos, trăită ca slujire, disponibilitate și iubire față de Biserică. Trăiește dimensiunea augustiniană a lui „Cristos total”, și anume cap și membre în unitate inseparabilă: nu există Cristos fără Biserică, nici Biserică fără Cristos.
– Cât de prezentă este amprenta augustiniană în modul de a fi preot?
– Papa Leon s-a prezentat încă de la început ca „fiu al Sfântului Augustin, augustinian”. Din carisma augustiniană provine slujirea sa sacerdotală. Mai ales în ceea ce privește comuniunea cu Cristos și, în Cristos, cu toți frații și surorile.
– Spiritualitatea sa este una întrupată, care se traduce în iubire concretă față de comunitate și într-o slujire trăită cu umilință și dăruire.
– În viața augustiniană, comunitatea este centrală, dar înțeleasă într-un sens foarte puternic: acela de a avea un singur suflet și o singură inimă îndreptate spre Dumnezeu. De aici discernământul se face împreună, coresponsabilitatea este trăită, fraternitatea este concretă. Toate acestea se reflectă în stilul său pastoral, profund eclezial și comunitar.
– Este un Papă care impresionează prin simplitatea sa. De unde vine această sensibilitate?
– Este un om simplu, dar nu naiv, gentil, dar nu nesigur, răbdător, dar nu slab. Este caracterul său, dar cultivat în rugăciune și în activitatea pastorală. Marea sa sensibilitate vine din experiența lui Cristos, Bunul Păstor. Are o puternică dimensiune socială, care îl apropie de cei care suferă, de cei aflați la margine. Este un om care iubește dreptatea, care merge cu poporul, care ascultă. Preoția sa este populară în sensul cel mai profund: a fi cu, a sluji, a împărtăși, a însoți.
– În acești primi pași ca Pontif, a vorbit adesea despre sinodalitate. De ce este o temă atât de centrală pentru el?
– Pentru că sinodalitatea este o dimensiune constitutivă a Bisericii și face parte și din modul de a fi al Ordinului augustinian.
– A merge împreună, practicând ascultarea reciprocă și coresponsabilitatea, este pentru el o realitate zilnică, nu un slogan.
– A trăit asta fiind călugăr și ca Episcop, trăiește asta astăzi ca Papă. Este convins că o Biserică sinodală este mai fidelă față de Evanghelie.
– A devenit sinodalitatea și un stil de conducere?
– Da, a fost întotdeauna așa. Ca prior general lucra în echipă și respecta principiul subsidiarității. În Chiclayo existau structuri de coresponsabilitate și îi implica pe toți în elaborarea programului pastoral. Ca prefect a participat activ la procesul sinodal, cu intervenții specifice și concrete, inclusiv în două dintre grupurile de lucru sinodal. Și astăzi nu lucrează în manieră individualistă și solitară, ci ascultă, nu centralizează și, după ce reflectează, decide cu responsabilitate și hotărâre.
– Unul dintre aspectele centrale ale slujirii sale pare a fi atenția la „semnele timpurilor”.
– Cuvântul se face trup, Evanghelia se întrupează în istorie. Este necesar să cunoaștem timpul nostru pentru a putea răspunde provocărilor sale, pentru a putea evangheliza.
– Papa Leon nu este un om abstract și nici teoretic, ci este cufundat în lume.
– A vorbit despre inteligența artificială, despre pace, despre război, despre viața concretă a persoanelor. Știe să citească realitatea pentru a sluji mai bine, pentru a duce evanghelia acolo unde ea nu a ajuns încă.
– Cât de mult a avut influențat faptul de a fi misionar?
– Profund. Are un suflet misionar și simte o chemare foarte puternică de a evangheliza. La câțiva ani după hirotonirea sacerdotală a plecat în Peru, în zona de misiune. A trăit în realități foarte diferite: Chicago, Chiclayo, Roma. Când a fost superior general, a vizitat comunitățile augustiniene răspândite în întreaga lume. Are o inimă mare și o minte deschisă, cunoaște limbile, culturile, persoanele. Este un om care construiește punți, care unește.
– Ce tip de păstor este?
– Senin, reflexiv, neobosit. Muncește mult, cu metodă și precizie. Este teolog, canonist, matematician. Dar mai presus de toate este om al ascultării.
– Papa Leon nu este un om abstract nici teoretic, ci este cufundat în lume.
– Este un ghid care însoțește, nu care domină. Are o mare capacitate de conducere.
– Și cu privire la rolul laicilor?
– Se pornește de la Botez, nu de la o perspectivă clericală. Toți cei botezați sunt coresponsabili în misiunea Bisericii. Nu este un „dar” sau o „concesie” care se dă laicilor, este vocația lor. Putem vorbi de coresponsabilitate diferențiată, niciodată de adunătură. Fiecare participă cu ceea ce îi este propriu, fără a confunda rolurile, ci valorizându-i pe toți. Este sinodalitatea trăită.
– Hirotonirea și formarea Papei Leon al XIV-lea.
– După ce a făcut voturile solemne pe 29 august 1981, Robert Prevost primește formarea teologică la Catholic Theological Union din Chicago și apoi este trimis la Roma pentru a studia dreptul canonic la Universitatea Pontificală „Sfântul Toma de Aquino” (Angelicum). Este hirotonit preot pe 19 iunie 1982 în Capela „Santa Monica” din Roma de către Mons. Jean Jadot. În 1984 obține licența, iar în anul următor, în timp ce pregătește teza de doctorat, pleacă în misiunea augustiniană din Chulucanas, Peru. În 1987 a discutat teza despre „Rolul priorului local al Ordinului Sfântului Augustin” și este numit director al vocațiilor și misiunilor din Provincia „Maica Bunului Sfat” din Illinois.
– Se spunea că era nevoie de un Papă „de sinteză”. Credeți că Papa Leon al XIV-lea este astfel?
– Papa Leon nu alimentează polarizări. Biserica nu este o arenă de confruntare, ci o comuniune unde suntem cu toții frați și surori, nu dușmani. Și cu toții în colaborare căutăm binele Bisericii. El este un Pontif, în sensul cel mai profund: un constructor de punți. Caută unitatea, comuniunea, dar valorizează diferențele. Cheia? Caritatea. Dacă există caritate, diversitatea ne îmbogățește. Dacă lipsește, ne desparte.
– Ce imagine de Biserică poate sintetiza viziunea Papei?
– Cea a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu, pentru că în Biserică, precum într-o familie, fiecare are un rol, dar toți participă cu iubire. Tatăl, mama, copiii: fiecare este diferit, dar nimeni nu este exclus. Este imaginea unei Biserici vii, incluzive, afectuoase, coresponsabile. Un trup în care fiecare membru este important.
– În acest timp marcat de război, Papa Leon al XIV-lea aduce un mesaj de pace.
– Un creștin trăiește din speranță. Pacea nu este o utopie: este Cristos înviat. Credința Papei este profundă și de acolo se naște speranța. Războiul, moartea nu au ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt este învierea. Și aceasta este pacea pe care trebuie să o mărturisim, începând cu viața noastră zilnică.
– În definitiv, ce fel de Papă va fi el?
– Un credincios, om al credinței, care iubește profund Biserica și cunoaște foarte bine lumea noastră. Care crede în caritate drept cheie pentru a trăi împreună. Liniștit și reflexiv, dinamic și curajos. Papa Leon al XIV-lea va duce înainte cu seninătate și profunzime o istorie de slujire și comuniune. Va fi un mare Papă, sunt sigur de asta. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
