Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Sanctuarul eparhial din Oradea
16.08.2025, Oradea (Catholica) - Pe data de 15 august 2025, Preasfinția Sa Virgil Bercea a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească împreună cu un sobor de preoți și cu pr. arhidiacon Grațian Guiaș, la Sanctuarul eparhial „Maica Domnului” din Oradea, unde, cu o zi înainte, a avut loc și procesiunea cu statuia Maicii Sfinte, devenită deja o tradiție care reunește sute de credincioși în fiecare an. În cuvântul de învățătură, Arhiereul le-a vorbit sutelor de suflete prezente la Sfânta Liturghie despre cele trei „icoane vii” atribuite Sfintei Fecioare: credința, mila și sfințenia:
„Celebrăm astăzi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și a ridicării sale cu trupul și sufletul la cer. Maica Domnului a primit această denumire în anul 431, la Conciliul din Efes – Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, Theotokos. Dar, dacă suntem atenți, găsim foarte multe apelative, adjective și epitete în Sfânta Scriptură, în scrierile Părinților Bisericii, în Sfânta Liturghie și în tradiția populară, atribuite Maicii Domnului. Eu am ales câteva dintre acestea, dar veți găsi altele foarte multe.”
„În Sfânta Scriptură vedem că este numită: Cea plină de har; Binecuvântată între femei; Maica Domnului Meu; Fericită cea care a crezut; Fericită fiindcă o vor ferici toate neamurile. În tradiția Bisericii, în Acatist, în Paraclis, găsim: Născătoare de Dumnezeu; Maica Luminii; Împărăteasa Cerului; Poarta Raiului; Steaua Dimineții; Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii; iar în Litania Lauretană: Mater misericordiae; Mater Divinae Gratiae; Virgo Fidelis; Stella Maris; Regina Pacis etc. Cât de frumoase sunt toate aceste apelative cântate și adresate Maicii Sfinte! Toate acestea sunt icoane vii ale credinței, ale milei și ale sfințeniei Maicii Domnului.”
„Maria, Maica Domnului, este Maica Credinței; ea este începutul drumului – pentru ea și pentru fiecare dintre noi. Îi spune arhanghelul, când vine să îi vestească că va naște fiu: «Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!» În acel moment, Maria devine plină de har, binecuvântată între femei și fericită pentru că a crezut în planul lui Dumnezeu care se împlinea în ea. Acest devine înseamnă începutul drumului – așa cum este prezentat și în cartea «Devenirea întru ființă» a filozofului român Constantin Noica, unde ni se explică, din punct de vedere filosofic, ce înseamnă «devenirea»: a ei și, prin ea, a noastră. «Iată-mă, Doamne», spune Maria, iar prin această expresie ne deschide tuturor Poarta Raiului, așa cum o și numim. Ea devine Maica Luminii, lumina reprezentându-l pe Isus Cristos, cel care ne luminează pe fiecare dintre noi. Credința Mariei este, așadar, acea încredere deplină în planul lui Dumnezeu.”
„Avem noi această încredere să spunem: «Iată-mă, Doamne, sunt aici! Transformă-mă, fă din mine tot ce vrei»? Acesta este primul pas al Mariei și al nostru, pentru că ea nu știa exact ceea ce se va întâmpla cu ea, nu vedea Calea, dar a spus cu credință: «Iată-mă, Doamne!» Nici noi nu știm cu exactitate ce ni se va întâmpla astăzi sau mâine, dar avem curajul să o spunem asemenea Mariei? Să facem primul pas către Dumnezeu? Acest prim pas deschide Porțile Cerului pentru Maria, pentru mine, pentru noi toți. Din credința Mariei se naște iubirea. Ea, fiind Maica Domnului, este și mijlocitoarea noastră, pe care o avem de-a lungul drumului vieții. Iubirea adevărată se naște și se întrupează în sânul Sfintei Fecioare și, plină de iubire, o vedem la Nazaret, o vedem în casa Elisabetei, la nunta din Cana, o întâlnim pe drumul Crucii și sub Cruce, o vedem cu apostolii la Rusalii.”
„Prima minune a Mântuitorului este făcută la îndemnul Mariei, la nunta din Cana Galileii. În acel moment, Maria devine: scăparea păcătoșilor, mângâierea celor întristați, Maica Harului Dumnezeiesc – ocrotitoarea și mijlocitoarea noastră, turn de fildeș și pod către cer, vinul bucuriei, belșugul harului. De câte ori, în viața noastră, nu am simțit lipsa «vinului bucuriei»? Dar alergând la Maica Domnului putem să recăpătăm această bucurie, fiindcă ea este mijlocitoarea noastră și mama iubirii, învățându-ne să ascultăm durerile altora și să le ducem către Dumnezeu în rugăciunile noastre. Mare lucru este să învățăm de la Maria, fiindcă ne este mereu aproape și ne ascultă – să oferim necazurile și durerile celorlalți Domnului, așa cum a făcut-o și ea.”
Preasfinția Sa a concluzionat omilia cu cel de-al treilea apelativ al Mariei, cel al „sfințeniei”: „Prin acest al treilea apelativ, Sfânta Fecioară desăvârșește drumul, arătându-ne frumusețea unei vieți sfinte. Noi o numim: Floare neveștejită; Izvor pecetluit; Grădină închisă; Mireasă neprihănită – apelative ce arată faptul că ea a fost fecioară înainte de naștere și a rămas fecioară și după ce L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Maria este Regina Păcii, fiindcă pacea este Cristos; ea l-a adus în lume și El este pacea noastră, a lumii întregi. Doar rugându-L pe El, poate să readucă pacea acolo unde este război, unde este neînțelegere, fiindcă El este Principele Păcii.”
„Maria este și Regina îngerilor și mama noastră; ne însoțește până la Cristos, acolo ne prezintă Lui, fiind plinătatea drumului nostru început prin credință, continuat prin milostivirea ei și încheiat cu sfințenia ei. Ea este sfințenia și idealul nostru, fiind chemată prin har, așa cum și noi suntem chemați în momentul botezului. Acest drum ni l-a pregătit Maica Domnului și trebuie să mergem fiecare dintre noi: drumul credinței, al milostivirii și al sfințeniei. Este o cale, o punte, o scară spre Cer. Vă întreb pe fiecare dintre dumneavoastră, astăzi, după ce am terminat postul Maicii Domnului, după ce am cântat Paraclisul: reușim cu adevărat să ne întoarcem la aceste trei coordonate pe care ni le-a dat Maria în această perioadă de post? Ea ne deschide un drum, iar noi trebuie să facem primul pas, să mergem cu toții pe acest drum al credinței, al iubirii și al sfințeniei pentru a ajunge la Cristos, Domnul nostru.”
La sărbătoare a fost prezent și Excelența Sa, George Bologan, ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran de Malta. La finalul Sfintei Liturghii, Arhiereul, împreună cu preoții și cu toți credincioșii prezenți, au făcut, ca în fiecare an, procesiunea cu statuia Maicii Sfinte în jurul Sanctuarului, cântând imnuri de laudă Sfintei Fecioare Maria. (Biroul de presă EGCO, Ciulea Cristian)
