Cateheți în pelerinaj la Roma: Biserica are nevoie de munca noastră
03.10.2025, Timișoara (Catholica) - În cadrul Anului Sfânt Jubiliar 2025, între 26 și 28 septembrie, a avut loc la Roma pelerinajul și programul jubiliar al cateheților. Site-ul oficial al Anului Sfânt informează că la acest eveniment au fost așteptați peste 20.000 de pelerini din 115 țări. Un număr semnificativ de cateheți s-au înregistrat din Italia, Spania, Portugalia, Franța, Polonia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, Argentina, Brazilia, Paraguay, Mexic, Peru, Columbia, Filipine, India și Australia. „Acest eveniment jubiliar este dedicat celor care se află zi de zi în slujba catehezei”, se arată pe site, care conține și programul detaliat.
Un grup format din 15 persoane – preoți, profesori de religie și cateheți – din Dieceza de Timișoara a participat la pelerinajul jubiliar al cateheților, organizat în cadrul Anului Sfânt 2025. Despre experiențele și impresiile trăite la Roma am stat de vorbă cu pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum”.
– Domnule director, cum ați trăit aceste zile?
– Programul jubiliar a început vineri dimineață, pe 26 septembrie, când grupul nostru s-a îndreptat spre Bazilica San Pietro pentru a trece pragul Porții Sfinte. La ora 9 dimineața eram deja acolo. Deoarece am fost prea puțini, nu am primit o cruce jubiliară, însă ne-am alăturat unui alt grup și am parcurs împreună, în rugăciune, drumul pe Via della Conciliazione.
– Ce fel de grup?
– Un grup din Portugalia. Am comunicat în mare parte în limba engleză, iar pe o porțiune a drumului am avut și noi ocazia să purtăm crucea jubiliară. Ei se rugau în portugheză, noi în română, alternativ. Au fost foarte amabili și atenți. De altfel, această grijă reciprocă și răbdare a fost caracteristică tuturor pelerinilor: nimeni nu s-a „împins” pentru a ajunge mai în față, ci fiecare a încercat să se adapteze, să îi ajute pe ceilalți, chiar și în locurile mai aglomerate. Așa că pelerinajul a început cu o experiență frumoasă chiar din primele momente. De fapt, la Roma am trăit experiența profundă a caracterului internațional al Bisericii. În Bazilica San Pietro am întâlnit reprezentanți ai mai multor națiuni, care, asemenea nouă, au venit în grupuri, cântând și rugându-se împreună. Noi am rostit toate rugăciunile necesare pentru dobândirea indulgenței plenare, apoi ne-am oprit la mormântul Sfântului Petru.
La ieșire ne-a așteptat o surpriză: ne-am întâlnit cu grupul din Szeged. Ne-am bucurat foarte mult de această întâlnire neașteptată și am făcut și o fotografie împreună, deoarece nu stabilisem dinainte să ne vedem. Muzeele Vaticanului, pe care le-am vizitat în continuare, au fost o adevărată călătorie spirituală, intelectuală și culturală în timp – o incursiune în cei două mii de ani de istorie a creștinismului. După-amiază, împreună cu preoții din grupul nostru – pr. Simon Mihai din Băile Herculane, pr. Sima Mihai Milan din Clocotici și pr. Hojda Ionuc din Moldova Nouă – am celebrat Sfânta Liturghie în Bazilica Santa Maria Maggiore, unde am trecut și prin Poarta Sfântă. Ne-am oprit pentru o rugăciune scurtă și la mormântul Papei Francisc, unde pelerinii așteptau în rânduri lungi. Ne-am rugat și în fața icoanei Maicii Domnului Salus Populi Romani. În continuare, am vizitat Bazilica San Paolo fuori le mura și Catedrala San Giovanni in laterano, unde am trecut de asemenea prin Porțile Sfinte. În Bazilica Laterană am participat la Sfânta Liturghie. Ultima Sfântă Liturghie a pelerinajului am celebrat-o deja aici, în biserica Ordinului Piarist din Timișoara.
– Ce sentiment v-a trezit faptul că l-ați văzut și auzit pe Sfântul Părinte nu printr-un ecran, ci în realitate?
– Sâmbătă, 27 septembrie, la ora 10 dimineața, am participat la audiența jubiliară în Piața San Pietro, unde am ascultat cateheza Papei Leon al XIV-lea. Sfântul Părinte a vorbit pe scurt, deoarece cateheza a fost tradusă în cinci limbi. Tema centrală a învățăturii sale a fost „intuiția”. Aș dori să citez un gând frumos al Suveranului Pontif, care spunea că intuiția „descrie mișcarea sufletului, înțelepciunea inimii, acea sensibilitate interioară pe care Isus a recunoscut-o mai ales în cei mici – în oamenii cu inimă smerită. Cei învățați, de obicei, nu ascultă de intuiția lor, pentru că cred că știu deja totul. Și totuși, cât de frumos este atunci când în mintea și inima omului mai rămâne loc pentru ca Dumnezeu să se poată revela! Câtă speranță se naște atunci când apar noi intuiții în poporul lui Dumnezeu!”
A fost impresionant să vedem mulțimea de steaguri diferite care umpleau Piața San Pietro, atmosfera înălțătoare care ne-a înconjurat și ne-a pătruns. Interesant este că, deși am fost foarte mulți – aproximativ treizeci de mii de cateheți și în jur de douăzeci de mii de pelerini – nu am reușit să întâlnim nici un grup din România, nu am zărit nicăieri drapelul țării, și nici printre preoți nu am văzut vreun confrate din altă Dieceză din România. Sfântul Părinte a fost adus aproape de pelerini, desigur, cu papamobilul, însă eu am avut ocazia să îl văd și mai de aproape. Duminică dimineață, la Sfânta Liturghie, împreună cu pr. Simon, ne-am așezat în unul dintre ultimele rânduri din sectorul rezervat preoților. La un moment dat, am observat că au venit ceremonieri și ne-au făcut semn să îi urmăm. La început am crezut că am ocupat locuri greșite și că trebuie să plecăm. Apoi s-a dovedit că am fost invitați să ajutăm la Sfânta Împărtășanie. Ne-am alăturat astfel celor aproximativ o sută de preoți care, cu ciboriumul în mână, au pornit spre piață. În acel moment am trecut la doar câțiva metri de Sfântul Părinte. Datorită organizării meticuloase și bine puse la punct, fiecare dintre noi știa exact când, unde și în ce direcție să meargă – ne-am simțit în deplină siguranță.
– Există o experiență sau un gând pe care l-ați adus cu dumneavoastră de la Roma?
– Este greu să alegem un singur moment. Totuși, simt că aceste câteva zile ne-au transformat într-o adevărată echipă. A fost ca un team building: ne-am cunoscut mai bine, am trăit împreună multe clipe frumoase și pline de bucurie, a fost minunat să ne rugăm și să cântăm împreună, dar și să luăm cina sau să bem o cafea împreună. La Roma am simțit cu adevărat cât de mare este comunitatea din care facem parte, și acest lucru ne-a întărit în vocația și în slujirea noastră. Ne-a întărit și în convingerea că Biserica are nevoie de munca noastră, că suntem luați în seamă.
– Vă mulțumim pentru timpul acordat. (Biroul de presă al Diecezei de Timișoara)
