Împreună, la începutul Postului Mare, românii catolici din Padova și Torino
19.02.2026, Torino (Catholica) - La intrarea în Postul Sfânt al Paștelui, comunitatea din Torino a trăit o dublă bucurie: cea de a-l reasculta pe pr. Iulian Budău SJ, căruia îi mulțumim și pe această cale, în cadrul misiunilor populare cu tema „Virtuți statice pentru o dinamică a Învierii” din perioada 13-15 februarie 2026 și bucuria de a găzdui comunitatea catolică românească din Padova, în vizită în orașul unde se află faimosul Giulgiu.
Postul Mare este una dintre perioadele cele mai importante ale anului liturgic, este timpul în care: „îl urmăm pe Isus pe Calea Crucii, meditând la dragostea sa care ne răscumpără prin durere și jertfă. Această rugăciune profundă ne unește cu Patimile Sale, ne întărește în fața ispitelor și ne deschide spre speranța Învierii”. O speranță identificabilă în cuvintele de învățătură ale pr. Iulian Budău SJ, din zilele misiunilor populare, intuită deja însăși prin prisma denumirii acestora: o înviere care nu „stă”, care este în continuă transformare datorită virtuților pe care ne dorim să le cultivăm, mai ales în acest timp sfânt de pregătire, căci „suntem chemați la excelență; fiecare dintre noi are o chemare proprie, o misiune, aceea de a fi vii, luminoși, radioși”. Un timp și un drum la care să îndrăznim să ne încumetăm cu pași mici, dar siguri, un timp dedicat iertării de sine și a celorlalți, punând în practică acele virtuți statice care ne vor permite ca de Paști să fim mai strălucitori, mai luminoși.
Această predispunere a sufletului către lumina Învierii are nevoie să înceapă de cu seara, căci „ziua bună se cunoaște nu de dimineață, ci de cu seara de dinainte”, când suntem invitați să citim Evanghelia zilei următoare, pentru că „noaptea poate fi un teren bun pentru chemările pe care Dumnezeu ni le adresează”. Iar dacă odihna este fundamentală pentru sănătatea corpului („ideal de evitat lumina artificială mai ales înaintea orelor de somn”), rugăciunea este cea care întărește sănătatea sufletului: dacă rugăciunii i se găsește un spațiu propriu în timpul zilei, ea va avea puține șanse „să sară din program” făcându-i-se loc în obiceiurile noastre zilnice.
Trezirea cu meditația evangheliei în minte („și nu cu mâna pe telefon pentru a verifica like-urile primite pe diferite rețele de socializare); rugăciunea inimii, după cum ne învață Sfântul Ignațiu de Loyola: „Doamne, îți mulțumesc. Doamne, te iubesc. Doamne, iartă-mă. Doamne, dă-mi lumină pentru ziua de astăzi”; expunerea timp de 10 minute la lumina naturală (chiar dacă soarele nu a răsărit încă); poate chiar și 10 minute de meditație, sunt doar câțiva pași simpli și utili pentru continuarea drumului de pregătire pentru Înviere și pentru a putea vedea dincolo de suferința Mântuitorului nostru dragostea cu care el pătimește pentru noi.
La Liturghia solemnă a zilei de duminică, biserica „Madonna del Carmine” s-a dovedit a fi aproape neîncăpătoare: vizita comunității românești din Padova, însoțită de către pr. Marian Cazacu, a reunit la picioarele Maicii Domnului fiii stabiliți în Nordul Italiei, dornici să trăiască împreună momente de rugăciune și de har, prin celebrarea sfintei jertfe euharistice împreună cu pr. Iulian Budău SJ, pr. paroh Iulian Herciu, pr. diacon Daniel Mîrț și pr. diacon permanent Silviu Catana. De subliniat, cu siguranță, interpretarea corului condus de către Ionel Jitaru Sel, în mod deosebit a rugăciunii „Tatăl nostru”, când vocile tuturor celor prezenți s-au contopit în cânt și rugăciune.
Cuvinte de încurajare și laudă au fost adresate la sfârșitul celebrării și de către dr. Cosmin Dumitrescu, consulul general al României la Torino, care a participat de altfel și la sărbătoarea de Lăsat de Sec, organizată de către pr. Iulian Herciu împreună cu grupul de voluntari al comunității și cu ansamblul folcloric „Carpatica” din Torino, condus de Elisabeta Cioată-Burduja. Mâncarea românească, portul tradițional, dansurile și voia bună au fost numitorul comun al acestei sărbători „împreună”.
Să ne pregătim, așadar, pentru a parcurge în lumină și speranță drumul care duce către bucuria Învierii, lăsându-ne modelați de către mâinile suferinde și pironite pe Cruce, dar atât de iubitoare ale lui Dumnezeu, ghidați de învățătura Sfântului Claudiu de la Colombiere: „Facă-se voia ta în mine, chiar dacă încă nu este și voința mea”. (Tatiana Ghiurca pentru Ercis.ro)
