Predicatorul papal: Puterea umilă a iubirii produce pace chiar și în mijlocul conflictelor
06.03.2026, Vatican (Catholica) - Pentru predicatorul papal franciscan, a fost aproape o alegere firească ca Sfântul Francisc din Assisi să fie centrul predicilor sale din Postul Mare, deoarece anul acesta se împlinesc 800 de ani de la moartea sfântului. Începând de astăzi, 6 martie, și continuând în fiecare vineri până pe 27 martie – înainte de începerea Săptămânii Sfinte – pr. Roberto Pasolini îl va prezenta așadar pe Sfântul Francisc în reflecțiile sale adresate Papei și Curiei Romane „ca o cale concretă de convertire și viață evanghelică”.
Tema călăuzitoare a acestor reflecții este „«Oricine este în Cristos este o creație nouă» (2Corinteni 5,17), convertirea la Evanghelie după Sfântul Francisc”. Ele se vor concentra, de asemenea, pe subiectele libertății, speranței, misiunii și fraternității. În interviul următor acordat Vatican News, predicatorul Casei Pontificale spune că va avea în vedere îndeaproape evenimentele actuale, la fel cum Evanghelia este strâns legată de viața concretă și de tensiunile sale. Doar o „viziune abstractă” a unui creștinism teoretic sau idealist ar putea separa Evanghelia de lume, notează pr. Pasolini.
– Pr. Pasolini, ce temă veți aborda în meditațiile din Postul Mare? Și de ce această alegere?
– Tema predicii, în cele din urmă, este întotdeauna aceeași: Domnul Isus Cristos, anunțul Paștelui Său și harul unei vieți noi în El prin darul Duhului. Apoi, în funcție de circumstanțe, această temă unică ia forme diferite. În acest an, amintind de cea de-a 800-a aniversare a morții Sfântului Francisc de Assisi și în timpul Anului Jubiliar proclamat de Sfântul Părinte cu această ocazie, pentru un predicator apostolic franciscan, alegerea a fost aproape firească: să îl prezinte pe Sfântul Francisc drept o cale concretă de convertire și de viață evanghelică.
– Jubileul Speranței s-a încheiat în urmă cu nici trei luni. În acest moment, speranța este pusă la grea încercare de războaie, tensiuni și temeri. Cum putem trăi perioada Postului Mare în mijlocul tuturor acestor lucruri?
– Speranța creștină poartă semnul crucii: este deopotrivă luminoasă și fragilă. Dumnezeu a ales să guverneze lumea cu iubire, respectându-ne libertatea. El a luat în serios misterul răului și al violenței, dar a decis să îl înfrunte doar cu puterea binelui. Acesta este motivul pentru care căile spre pace sunt lente: ele depind de inimi și minți dispuse să accepte logica crucii și să o trăiască cu curaj umil în cadrul conflictelor. Totuși, sămânța unei noi civilizații – una a fraternității – a fost deja plantată. Împărăția lui Dumnezeu „rodește și crește în întreaga lume”. Problema este că zgomotul războaielor îneacă adesea creșterea liniștită a binelui. Ne luptăm să credem că puterea umilă a iubirii va produce în cele din urmă roade durabile de dreptate și pace.
– Vor apărea cumva evenimentele actuale în meditațiile dumneavoastră?
– Nu în mod direct. Nu cred că acesta este rolul meu în acest context. Cu toate acestea, doar o viziune abstractă a credinței ar putea imagina o separare între Evanghelie și viața concretă. Adesea credem că pe de o parte sunt valorile creștine și pe de altă parte realitatea, cu tensiunile ei. Acesta este un semn al unui creștinism redus la teorie sau la un ideal de neatins. Dar atunci când Evanghelia ne atinge cu adevărat, ea schimbă imediat modul în care trăim. Și, schimbându-ne pe noi, schimbă și lumea: devenim mai capabili să iubim, să creăm dreptate și să extindem fraternitatea, pur și simplu permițându-i Duhului care ne conformează cu Cristos să acționeze în noi.
– Pe lângă violența militară, vedem astăzi și multă violență verbală. Papa i-a invitat pe credincioși să postească de la cuvintele care rănesc. Ce cuvinte ați sugera să folosim în această perioadă?
– Nu cred că dezarmarea limbajului poate fi redusă la o listă de cuvinte pe care să le spunem sau să le evităm. O astfel de listă ar trebui actualizată constant. Ceea ce generează violența nu sunt doar cuvintele, ci și tonul și intenția. Suntem violenți atunci când vorbim fără să ascultăm. Când presupunem că-l cunoaștem pe celălalt fără să-i înțelegem motivele. Când vorbim doar pentru a ne afirma. Când nu alegem cu atenție cuvintele potrivite situației. De asemenea, riscăm să-i rănim pe alții atunci când, vorbind din poziții de autoritate sau privilegii, nu luăm în considerare influența pe care o pot avea cuvintele noastre. Dezarmarea verbală se naște dintr-o întrebare simplă: suntem dispuși să facem față efortului dialogului și să construim relații respectuoase și egale?
– Convertirea la Evanghelia după Sfântul Francisc va fi tema călăuzitoare a reflecțiilor dumneavoastră. Ce mesaj ne oferă el astăzi? De ce este el încă relevant?
– Sfântul Francisc este relevant pentru că ne reamintește în mod clar și radical că Dumnezeu este viu și poate locui în viața noastră dacă îi facem loc. Într-o perioadă în care creștinismul riscă să fie redus la efort moral sau la coerență etică, experiența sa ne readuce la ceea ce este esențial: Evanghelia ca cuvânt viu, care trebuie ascultat și trăit cu libertate. Sfântul Francisc vorbește inimilor tuturor pentru că a atins cele mai profunde așteptări ale persoanei umane: recunoașterea celuilalt ca frate și soră, privirea cu recunoștință asupra creației și construirea unei coexistențe mai drepte și mai pașnice. Relevanța sa nu depinde de sărbători, ci de capacitatea sa de a arăta că o viață reconciliată cu Dumnezeu devine imediat mai umană, mai simplă și mai fraternă.
