Condamnarea papală a Holocaustului este clară
04.02.2009, Vatican (Catholica) - Directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi SJ, a făcut ieri după-amiază următoarea declaraţie: „Referitor la ultimele cereri de clarificare a poziţiei Papei şi Bisericii Catolice pe tema Holocaustului, trebuie să se aibă în vedere că ideile Papei pe această problemă au fost exprimate foarte clar la sinagoga din Koln, Germania la 19 august 2005, la lagărul de concentrate de la Auschwitz-Birkenau la 28 mai 2006, în cadrul audienţei generale din 31 mai 2006 şi, cel mai recent, la sfârşitul audienţei generale din 28 ianuarie a.c.”
Conform serviciului de informare al Vaticanului, pr. Lombardi a continuat citând din declaraţiile făcute de Papa Benedict luna trecută, la 28 ianuarie: „Exprimându-mi încă o dată deplina şi incontestabila solidaritate cu fraţii şi surorile noastre care au primit Primul Legământ, sunt sigur că amintirea Holocaustului va face omenirea să reflecteze pe mai departe asupra puterii impredictibile pe care o are răul când cucereşte inima omului. Holocaustul să fie pentru fiecare o amintire împotriva uitării, negării şi reducerii.” Încheind citarea, pr. Lombardi a spus: „Condamnarea negării Holocaustului nu ar putea fi mai clară şi, din contextul ei, este evident că ea se referă şi la punctele de vedere exprimate de Mons. Williamson şi la altele similare. Cu aceeaşi ocazie Papa a explicat tot cu claritate scopul ridicării excomunicării, ce nu are nimic de-a face cu legitimarea negării Holocaustului, adică cu ceva ce, după cum am explicat, el condamnă categoric.”

Am cumva o parere mai nuantata despre insistentele evreilor in a acuza lumea si Biserica de Holocaust. In primul rand, se pare ca evreii nu au trecut peste evenimentul cu pricina. Exista asa numita „memorie colectiva„ care pastreaza peste veacuri si peste generatii aceleasi reactii de doliu. E greu pentru noi, iubiti prieteni, sa-i intelegem, insa e atata durere in ceea ce s-a petrecut atunci! Si uneori durerea naste ostilitate si-si imagineaza vinovati fictivi. In al doilea rand, evreii sunt lipsiti tocmai de acea parte a revelatiei divine care le-ar aduce putinta de iertare: „Crucea Domnului Isus„. In al treilea rand, ar fi o greseala enorma sa reactionam altcumva decat cu rabdare si dragoste la criticile fratilor nostri evrei! Nu-i putem schimba pe ei, iar daca Dumnezeu ingaduie sa ne provoace, e vremea pentru noi sa ne smerim, sa exersam noi insine iertarea si rabdarea. In al patrulea rand, e timpul sa ne rugam personal si eclezial pentru pacea Ierusalimului si pentru mantuirea evreilor. Poate si-n strigatul lor e un dor ascuns dupa Cristos, cel de forma caruia e golul lor launtric! Isus sa binecuvanteze Israelul!