Premiu pentru unitatea europeană acordat Papei
25.03.2004, Vatican (Catholica) - O ediţie extraordinară a Premiului Internaţional Carol cel Mare, un premiu prestigios acordat anual de oraşul Aachen, Germania, pentru servicii remarcabile în favoarea unităţii europene, a fost acodat Papei Ioan Paul al II-lea într-o ceremonie care a avut loc ieri după-amiază în Vatican. Premiul a fost înmânat de către Jurgen Linden, primarul oraşului Aachen, şi de către Walter Evershein, preşedintele Consiliului executiv al Premiului Carol cel Mare. Corul Catedralei din Aachen a cântat atât în deschiderea cât şi în încheierea ceremoniei.
Acest premiu, numit în cinstea împăratului roman Carol cel Mare, care este văzut ca un simbol al unităţii europene, datorită vastei întinderi a imperiului său, care a inclus câteva dintre teritoriile ţărilor europene moderne, a fost acordat în fiecare an începând din 1950. Comitetul care a anunţat acordarea premiului în 22 ianuarie a făcut referire la „contribuţia extraordinară a Papei la procesul integrării europene, dar şi la efortul său particular de a exercita din Europa o influenţă în modelarea ordinii mondiale”. A fost de asemenea remarcat rolul său în căderea Cortinei de Fier care a divizat odinioară continentul.
La primirea premiului, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit adunării în limba germană, mulţumind pentru această onoare. Sfântul Părinte a afirmat: „conştienţi că unitatea Europei înseamnă mult pentru Biserica Catolică, aţi venit să aduceţi omagiu Succesorului lui Petru” cu acest premiu „care, pe bună dreptate, ia numele împăratului Carol cel Mare. Într-adevăr, regele francilor, al cărui regat avea Aachen-ul ca şi capitală, şi-a adus o contribuţie esenţială la fundamentele politice şi culturale ale Europei şi, de aceea, şi-a câştigat între contemporanii săi numele de ‘Pater Europae`. În imperiul lui Carol cel Mare a avut loc fericita unire a culturii clasice şi a credinţei creştine cu tradiţiile diferitelor popoare, care s-a dezvoltat în diferite forme în moştenirea spiritual-culturală a Europei de-a lungul secolelor.”
Papa a vorbit apoi despre viziunea sa asupra unităţii europene. „Mă gândesc la o Europă fără naţionalism egoist, în care naţiunile sunt văzute ca centre vii de bogăţii culturale care trebuie protejate şi încurajate în avantajul tuturor. Mă gândesc la o Europă în care progresele în ştiinţă, economie şi bunăstare socială nu sunt orientate spre consumism” ci servesc omenirea. „Mă gândesc la o Europă a cărei unitate este bazată pe adevărata libertate”, deoarece „fără libertate nu există simţul responsabilităţii faţă de Dumnezeu sau faţă de om”.
„Mă gândesc”, a continuat Papa, „la o Europă unită graţie angajamentului tinerilor. … Dar cum poate o generaţie tânără să fie deschisă faţă de adevăr, frumuseţe, şi să cunoască ceea ce merită sacrificii, dacă în Europa familia nu mai este prezentată ca o instituţie deschisă vieţii şi iubirii dezinteresate?” „Europa pe care o am în minte”, a concluzionat Papa Ioan Paul al II-lea, „este o unitate politică, o unitate spirituală, în care politicienii creştini din toate ţările acţionează cu conştiinţa bogăţiilor umane pe care credinţa le aduce cu ea: bărbaţi şi femei angajaţi să facă aceste valori să rodească, aşezându-le în slujba tuturor pentru o Europă a oamenilor în care străluceşte chipul lui Dumnezeu”.
